luni, 5 noiembrie 2007

Compatibilitate, reductionism si ... cum ar fi daca chestia asta ar functiona cu adevarat? (partea 1)

Una dintre temele care apare des in discutii este cea despre compatibilitate. Ne evaluam compatibilitatea cu job-ul, prietena/prietenul, familia, restul oamenilor etc. ( chiar una din intrebarile pe care le aud foarte des este "Iti place Bucuresti-ul? Te-ai adaptat?" altfel spus Esti compatibil cu..?).
Vrem sau nu, suntem prinsi in jocul de-a compatibilitatea, in intrebarea "Imi place sau nu?", "Vreau sau nu vreau?". Vrem sau nu, ne place sa facem estimari de compatibilitate, folosind experienta din trecut, lucrurile invatate, intuitia, senzatia din burta, teste de tot soiul etc.

Personal, nu mi-au placut prea mult testele de personalitate, si aici ma refer la mine personal. Cred ca sunt un foarte prost subiect pentru astfel de teste de personalitate, nu de alta insa le cunosc destul de bine. Ce fac testele? Incearca sa identifice niste tipare de personalitate sau comportament, urmand ca o persoana avizata sa evalueze compatibilitatea profilului tau cu cel al job-ul(pe plan organizational).

Si pentru a ma juca de-a fariseul pana la capat, iata o idee nastrusnica de test, ideea care mi-a venit in urma unei discutii deosebit de interesante pe tema compatibilitatii dintre 2 oameni. S-au altfel spus, taking a walk on the wild side, ce ar putea face 2 oameni care se intalnesc, pentru a estima mai bine sansele de a avea o dezvolta o relatie buna pe parte.... (aici va ganditi voi in ce domeniu: conjugal, sexual, de afaceri, de prietenie etc.)

Plec de la cateva axiome:

Axioma 1: Persoana din aceasta lume pe care o cunosc cel mai bine sunt EU, iar pe aceasta persoana o iubesc tot EU cel mai mult.

Universul propriu este probabil cel mai larg si cel mai facil de explorat. Cu cat persoana din fata noastra este mai "noua" cu atat universul ei interior este mai indepartat. Daca ne iubim pe noi insine? Evident, chiar la un mod extrem de pasional.


Axioma 2 Omul cauta siguranta, certitudine.

Altfel spus predictibilitate in tot ceea ce face. Aici unii ma vor contrazice si imi vor spune ca le plac surprizele.. Eu as dori sa ii intreb daca gandindu-se la o posibila supriza, care ar fi cea mai frumoasa desfasurare si deznodamant al ei? Iata cum ne dorim surprize placute si aparent impredictibile ;-)

Axioma 3 (derivata din cele 2 anterioare) Partenerul perfect este echivalentul nostru de sex opus. - in viziune hetero si derivat din "cei care se aseamana se aduna"

Da, stiu povestea cu opposites attract... eu zic sa mai reflectam, deoarece motivele de rupere a relatiilor sunt lipsa de compatibilitate.


In consecinta, tot ce as avea de testat este in ce masura cealalata persoana imi seamana. Cu cat imi va semana mai mult, cu atat creste sansa sa imi placa. Dar ce testez, ce informatii caut pentru a vedea gradul de potrivire? Varsta, zodia, ascendentul, personalitatea, hobby-urile, comportamentul similar in situatii identice, numarul de pitici pe creier?
Ce criterii alegem, cum stim care sunt cele relevante si mai ales, cum facem ca tot acest demers sa fie unul extrem de simplu & natural?

E cam tarziu. Ideea nastrusnica si reductionismul, in partea a 2-a (coming soon)

4 comentarii:

Anonim spunea...

bai Caline, aici Traian! asculta ca iti spune un lup batran...de uscat: hai sa vorbim nu de ce suntem, ci de ceea ce ar cam trebui sa fim. sa punem in locul comoditatii de a cauta similiaritatea si siguranta, toleranta la diversitate si incertitudine. sa incercam sa nu-i fortam pe cei de langa noi sa se integreze in tiparul nostru, ci mai degraba sa-i incurajam sa fie ei insisi, originali, chiar daca asta duce la incompatibilitati si inevitabile despartiri.

Anonim spunea...

felicitari ptr blog si ptr modul fain in cae gandesti

Anonim spunea...

Compatibilitate perfecta nu exista. Sunt oameni cu interese comune, oameni care gandesc la fel cu privire la ceva, oameni cu hobbyuri asemanatoare s.a.m.d ( depinde ce cauti, prieteni, iubiti, parteneri de afaceri, ) clar este ca nu vei gasi TOATE acestea intr-un altul singur; unul ca tine nu mai exista, pentru ca fiecare om este unic.
In mod normal omul poseda acel ceva ce poarta numele de flexibilitate, iar daca intre doua persoane exista macar cateva lucruri in care sa fie compatibile, pentru restul exista aceasta flexibilitatea , maleabilitatea. Omul ,cand vrea, se modeleaza dupa celalat.
Cu privire la criteriile dupa care alegem : fiecare stim sau ar trebui sa stim ce este important pt noi si ce nu.
Legat de "predictibilitate in tot ceea ce face" ; este foarte adevarat ca necunoscutul sperie ( o gandire complet diferita de a noastra ne face sa ne incruntam ) insa tot necunoscutul este cel care da adrenalina, el este provocarea ce ne face vietile mai interesante...
Adevarul e undeva la mijloc ...
F.

cosmin spunea...

In primul rand ai pornit de la doua axiome, poate ar fi fost mai bine sa le denumesti teoreme si sa le demonstrezi pe baza unor reguli,experiente, cutume proprii. Trecand peste acest aspect:

Compatibilitate? Mi se pare totusi un cuvant fragil, mai ales formulat in continuturi sau enunturi de genul : nu suntem compatibili. De fapt compatibilitatea nu exista, este pur si simplu un amalgam de senzatii pe care crezi ca le-ai simtit la un moment dat despre persoanele cu care incerci sa iti petreci cat mai mult timpul, fie ca este vorba de iubite, prieteni, etc. sau despre o persoana oarecare cu care, inevitabil, intri in contact. Senzatiile acestea pot fi diferite de la o ora la alta, ii pot simti duplicitatea sau simplismul intr-un fel acum, senzatie pe baza careia poti spune ca sunteti compatibili iar peste o ora sa le simti intr-un alt fel, senzatie pe baza careia poti spune ca nu sunteti compatibili. Compatibilitatea sta in spatele unor procese mult mai complexe, nu cred ca se poate determina ca si un adevar general valabil sau printr-un „wizard” pe care il ai in minte in momentul in care doresti sa afli asa ceva, ea poate fi sau poate nu fi, se poate schimba de la un moment la altul , functie de factori in primul rand externi sau de receptaculii interni ai fiecarui individ si de modul in care acestia se conecteaza cu propriul ego. Nu spun ca ceea ce am spus eu este o axioma, nici macar o teorema:)
Sunt curios care-i continuarea postului. Sa nu imi spui intr-un final ca Mos Craciun exista. Mie totusi imi plac surprizele:)