Despre schimbari, responsabilitate si actiune personala

Nu e nici o noutate ca multe companii din Romania trec prin schimbări şi adeseori au "de stins câte un incendiu". Multe se obisnuiesc usor cu un stil pompieristic - iata sursa dezavantajelor in competitia de pe piata. Este firesc ca, fiecare dintre noi, sa se simta la un moment dat descurajat de toate reparaţiile şi revenirile pe care au intervenit în implementarea unor proiecte. Petrecem mult timp în multe sedinţe lungi, cautăm ţapi ispăşitori, risipim resurse de toate felurile pentru a incerca sa tinem pasul sau sa mergem mai departe. Pornim cu mult entuziasm la început de drum, dar ne pandeste tot timpul sentimentul de erodare sau uzare a energiei sau angajamentului.

Specialistii spun ca că prima reacţie a oamenilor atunci când li se comunică o schimbare nu este entuziasmul, ci un şoc sau, in cel mai bun caz, o curiozitate, în funcţie de natura şi complexitatea schimbării. Deseori, abia după un timp şi după trăirea unor emoţii negative, oamenii încep să se obişnuiască cu ideea, să se raporteze la ea într-un nou mod, să o integreze în viaţa şi comportamentul lor. Iata 2 intrebari interesante:

Ce pot face in momentul in care prima perceptie, legata de o schimbare in organizatie, o percep negativ?

Fiecare dintre noi are tendinta de a percepe „noul” ca o amenintare la confortul prezent. Chiar si in conditiile in care prezentul fiecaruia nu este neaparat roz, cunoastem si simtim prezentul + se traduce ca "pute, pute, da'i caldutz". Metaforic spus, schimbarea este prima noapte dormita intr-un pat strain.
Daca luam in calcul aspectul rational, orice lucru din lume poate fi perceput atat ca o amenintare la prezentul „caldut”, dar si ca o oportunitate pentru o satisfactie mai mare in viitor. In esenta, totul tine de unghiul din care privesc schimbarea. Nu degeaba, foclorul spune ca „fiecare sut in fund, poate fi un pas inainte”. Care e conditia ca intr-adevar „sutul” sa fie un pas inainte? Sa incerc sa invat ceva, un ceva bun, un ceva care ma poate ajuta ca data viitoare sa reusesc. Daca, de exemplu, am rugat un coleg sa ma ajute, iar el nu a facut nimic, pot trage multe posibile concluzii:
- colegul meu este incompetent
- colegul meu nu vrea sa ma ajute, are ceva cu mine
- e baiat/fata bun(a) insa compania / managementul / etc. nu ii permit sa ma ajute
- poate nu am stiut eu exact ce, cand sau cum sa ii cer ajutorul
Inafara de ultima concluzie, nici una dintre ele nu ma implica. Deasemenea, primele 3 nu sunt altceva decat scuze si toata lumea stie ca „cine se scuza, se acuza”. E important sa imi asum responsabilitatea atat in reusite cat si in esecuri, pentru ca orice esec este o minunata oportunitate de invatare si dezvoltare personala. Tot ceea ce trebuie facut este sa o vad asa si ma gandesc ce pot face ca data viitoare sa fiu mai bun, mai competent, mai valoros.

In adevar, ori de cate ori vad o schimbare ca un potential pericol, e bine sa ma gandesc la oportunitatile pe care schimbarea mi-o ofera. Imi aduc aminte de un citat din Dune, de Frank Herbert – „Singurul lucru permanent in aceasta lume este schimbarea” – este in avantajul meu sa profit de oportunitatile schimbarii decat sa trag ponoasele propriului pesimism sau al lipsei de mobilizare.



Ce poate face compania pentru mine ca schimbarea sa fie mai usor de inteles sau de acceptat?

Fara niciun dubiu, pentru a face fata cu succes „noului”, care deseori poate fi destul de imprevizibil, ma ajuta foarte mult sa stiu extrem de clar obiectivele şi oportunităţile urmarite prin respectiva schimbare. Ma ajuta sa stiu concret maniera in care respectiva schimbare este o sansa de implicare, dezvoltare sau succes pentru mine. Ma ajuta sa stiu exact care ar putea fi rolul meu si cum pot contribui la succesul schimbarii. O schimbare anuntata sub forma unei circulare, nu imi ofera informatiile despre motivul sau oportunitatile pe care aceasta le poate implica, deci zero certitudine duce la zero angajament.

Daca compania imi raspunde satisfacator la intrebarea "What's in it for me?", are dreptul moral de a astepta implicarea mea.

Concluzionand, schimbarea este responsabilitatea tuturor partilor implicate. Nu este doar stradania managementului, este si efortul meu personal, indiferent de pozitia pe care o ocup in organizatie. Iar reusita schimbarii se poate obtine doar prin implicarea deplina a partilor + atentia, grija si sprijinul real al fiecarei parti pentru cealalta. Puterea lantului va fi intotdeauna egala cu puterea celei mai slabe verigi, indiferent care este aceasta.

Cum se poate obtine acest lucru?

Nici o noutate, toata lumea stie lucrurile de care avem nevoie: COMUNICARE REALA, PROMISIUNI TINUTE si ACTIUNI CONSISTENTE.

Cand ne apucam de treaba?