marți, 26 august 2008

Despre Voluntariat

De ceva vreme ma implic alaturi de EcoAssist in activitati de ecologizare si imi place. Dupa o pauza de niste ani in care m-am concentrat aproape exclusiv pe cariera (nu e nimic de plans, dar nici de ras in asta), ma bucur ca traiesc intens si actual voluntariatul iar sentimentul primelor activitati de acest gen care dateaza de prin '96-'98 (Fundatia World Vision, cele 2 saptamani la Castelul Banffy de la Luncani/Aranyosgerend) a prins un nou contur si suflu.

Cateva idei despre voluntariat

Daca pe vremea Odiosului, voluntariatul era sinonim cu munca patriotica(cules de porumb, maturat curtea scolii) sau mici activitati de intrecere pionereasca ( "fiecare sa vina cu minim 10 kg de maculatura / "5 kg de castane"), a venit timpul sa facem "restitutio in integrum" sensului acestui cuvant. Voluntariat nu este claca pe feuda statului ci o actiune voluntara si individuala in folosul nostru si apoi al comunitatii. E naiv sa crezi ca vei salva lumea, insa e clar ca astfel oferi celorlalti un exemplu viu de implicare si solidaritate sociala. Voluntariatul isi pierde sensul atat timp cat este generat de o presiune fizica sau morala institutionalizata de tipul "voluntariat sau moarte", "esti ecologist sau la stalpul infamiei cu tine". Nu toata lumea poate/vrea/are resurse de a fi voluntar sau activist ecologic/social etc. si este bine ca e asa. Daca voluntarul strange gunoiul lasat prin paduri, este suficient pentru non-voluntar sa se gandeasca sa arunce mizeria picnicului la primul cos (si finalmente sa puna asta in practica).

Este voluntarul un santajist emotional?
Cu certitudine da. Pe langa munca efectiva pe care o face in folosul sau si al comunitatii, el lucreaza la coarda sensibila: "nu e frumos sa poluam apele" sau "esti o persoana responsabila daca iti pasa de cei dezavantajati social".

Este voluntarul o persoana cu o atitudine usor atipica?
Din nou da. Nu de putine ori mentalitatea romaneasca post-decembrista inseamna:
- consumerism turbat si risipa - generate pana la urma de lipsurile din perioada comunista
- lipsa de respect pentru spatiul public: "nu e al meu, de ce as face eforturi pentru ceva ce nu-mi apartine"
- reactie de sfidare la abordarea agresiva a generatiilor in etate: "asa sunt tinerii din ziua de astazi" deci "las' ca va arat eu babe nebune ce sunteti"
- fatalism mioritic "s-a intamplat", "asa a vrut Dumnezeu", "n-am avut noroc"
- milostenie doar la nivel verbal: "vai saracii din Maramures si Bucovina i-a lovit napasta cu inundatiile" - dar nu dau 1 leu la teledon sau un pachet la punctele de colectare a ajutoarelor
- vina/implicarea/responsabilitatea este intotdeauna a "altora": statul, conducerea, tiganii, bogatii etc.

O parte din principiile la care adera marea majoritate a voluntarilor, sunt urmatoarele:
- e important sa am grija la ce si cat consum, gandindu-ma in ce masura deseurile pe care le produc reintra in circuitul natural fara a produce poluarea si degradarea mediului
- sunt afectat de lipsurile din spatiul public: spatiul verde, aerul curat, privelistea placuta deci merita sa ma implic in a le obtine
- nu ma supar la criticile sau ironiile altora, deseori oamenii bine-intentionati nu reusesc sa-si transmita in mod corespunzator ideile - in aceste situatii merita inteleasa ideea si ignorata forma de exprimare
- bun sau rau, ceea ce se intampla fiecaruia este o consecinta a deciziilor pe care le ia - este las si iresponsabil sa dai vina pe factorii externi
- pot spune ca "imi pasa" atunci cand actionez in directia respectiva - altfel sunt vorbe goale si fariseism (si suntem satui de asa ceva, nu?)

Nu va pare atipic? Atunci aveti stofa de voluntari :-)

Cu drag,
Calin

sâmbătă, 9 august 2008

vineri, 8 august 2008

Aiuristikon: Chitibus si putintica labartzeala

Sunt suparat. Suparat pe o chestie. Stiti cum e momentul in care sunteti suparati pe ceva si nu vreti sa povestiti despre? Eee, cam asa, cam asa...
Dar chestiunea de a fii suparat pe o chestie devine un fapt public. Pai si normal, daca faci pe suparatul, mai subtil sau nu, lumea vede, te intreaba:
"Sper ca nu e ceva grav?" si raspunzi "Aaa, nu. Cum sa fie grav? Eu sa ma supar la chestii grave? No way Jose!" Mda, ne cam suparam din nimicuri. Voi nu sunteti asa? Eu as fi, cam suficient cat sa ma sui pe Casa Poporului si sa strig in gura mare:
"Lume, Lume. Putintica rabdare in trafic. Asa... scoate si tu frate masina din viteza, sau te-ai suparat si tu? Fratilor, oameni buni si drepti, sunt un suparacios. Da, este adevarat. Si nu unul comun. Nu, nu.. EU ma supar din nimicuri. Da, iubesc nimicurile si sunt un chitibusar declarat! Dixit!"
Multi pot spune "Eh, inca unul, avem destui din astia". Multumesc de apreciere si spun "Pentru putin... pardon, nimic". Dar adevarul este, ca nu ma voi inscrie niciodata in vreun club de chitibusari. Chitibusareala mea este independenta, extraordinara. In afacereza, this is executive kitzibushareallah. Fleacurile sunt viata mea, iar cel putin atat timp cat ele sunt centrul existentei, e clar ca o faci responsabil si profesionist.
Daca apreciati independenta, vedeti in orice persoana independenta (nu vorbesc de Oprescu, evident) un om vajnic, care prin forta bratelor / neuronilor a reusit sa ajunga unde doreste facand ceea ce doreste, iubiti si chitzibusarii independenti. Nu sunt mai prejos oricum decat oamenii cu vederi foarte largi. Iar cei cu vederile cele mai largi sunt labartzatzii independeti. By the way, nici ei nu se inscriu in cluburi - nu i-ati nimerit... hihi

Ok, partea urmatoare este pentru favoritii mei. Oamenii pragmatici, care se intreaba:
"Bun dar ce vrei sa spui cu asta?"
"Daca esti chitibusar inseamna ca te potrivesti cu sarcinile de rutina?"
"Te ajuta in viata sa fii chitibusar si cum mai exact?"
"Care sunt KPI's-urile unui chitibusar?"
"Cum identifici abilitati de chitibusar sau de labartat la cineva?" (vorbitul in intelectualisme nu este un indicator, mare atentie la neatentie!"

Chitibusarul vorbeste des in diminutive, terminand cuvintele cu -ica, -uta, -ita, -el, -sor, -as . E alintos, dragalas.
"Puiut, nu vii sa facem nanica?"
"Hai sa bem un vinisor si apoi sa gustam un mititel"
"Mi s-a facut nitzica somnic, adu si RedBull-asul acela"
ciorbica, maslinica, castravecior, mustarel, patut, caldut, paturica, chivetica, babetica, lingurita, laptoput, promovarica, directoras, echiputa... (pardon)

Labartatul face opusul:
halca, ghiolban, barosan, bogatan, castronoi, coscogeamite, burtoi, banet, masinoi, dorohoi ... si multe nume care se termina in balls without a C: Porumboiu, Gavriloiu, Saftoiu, Mihalcioiu, Calinoiu.

Persoanele echilibrate sunt, potrivit celor mai reputate voci din domeniu, cele care reusesc sa imbine ambele tendinte intr-o maniera armonioasa, pastelata si catifelata. Ma opresc aici si va urez:

Bunatate de norocel!
Sa va dea Doamne-Doamne o caruta de sanatate!
Hai sictiras ca am capoiul cat o banitza.