luni, 21 ianuarie 2008
Copilul din spatele ochilor
None but ourselves can free our minds"
(Redemption song - Bob Marley)
E o piesa de teatru pe care am vazut-o in seara asta. O piesa cu o actrita, una singura. O piesa despre o mama care are un copil cu sindromul Down.
Piesa: "Copilul din spatele ochilor"
Autoare: Nava Semel
Teatru: Nottara
Actrita: Gabriela Popescu
Regizor: Liliana Ceterchi
SAU
Nu e o piesa de teatru, e o sansa de izbavire. O piesa cu un om, dar cu multe personaje. O privire prin gaura cheii, dar cu toate simturile treze si cu venele pulsande, in profunzimea vietii si a interiorului fiecaruia dintre noi.
Piesa se anunta ca o drama. Mama care initial traieste intens si confuz in urma vestii de a fi nascut un copil retardat, marcata in plus travaliul unei nasteri dificile. Tatal care mereu isi doreste sa puna ordine in viata si care atunci cand este depasit de situatie alege fuga - jogging-ul aproape obsendant in care se refugiaza. Mama care reuseste sa gaseasca liniste, speranta si forta in acceptarea unei maternitati depline - suna chiar ridicol - si imbogatitoare, in pofida unei unei scenariu de viata care o impingea la propriai fuga prin evitare, pasiv-agresivitate si neasumare. Daca la inceput, vedem parintii puternic blocati intre propriile cutume si surpriza ce vine peste ei, izbavirea vine din factori exteriori: bunica in varsta de 87 de ani - un personaj demurgic prin aparitia secventiala insa total surprinzatoare, fariseismul oamenilor "normali" si Yotam, copilul atins de sindromul Down este "cel binecuvantat de zei" si devine calea de comunicare directa cu God.
Piesa se termina ca si o oda a bucuriei. Pe final, piesa o regaseste pe mama intr-o postura de echilibru, probabil un echilibru pe care nu l-a avut pana atunci. Din fiinta ezitanta, mortificata si imatura devine constienta de sansa de transcendere a sinelui si transmite determinare, incredere si iubire.
Sunt Varsator si imi stiu caracteristicile zodei: dragostea de libertate, teama de a fi prea implicat in ceva, dorinta de autenticitate/originalitate, tendinta de a lua lucrurile in extreme (fie prea usor, fie prea grav), perfectionismul narcisismului propriu, dorinta de pedanterie dar si fascinatia dilentantismului, invatarea doar din datul cu propriul cap, indaratnicia etc. Iata cateva intrebari bune, pe care cred ca piesa ni le ofera, indiferent de binecuvantarile zodiei sub care ne-am nascut:
- Prin ce dificultati sau situatii limita trebuie sa trec ca sa imi revizuiesc, din cand in cand si consistent, maniera in care vad lumea? Cum ar fi daca pur si simplu dorinta de a fi o persoana mai buna si mai completa ar fi suficient pentru a ma mobiliza?
- Cine si/sau ce ma ajuta sa vad lucrurile diferit? Cat de deschis sunt sa accept macar sa reflectez la lucrurile care mi se intampla?
- Cat de des am indepartat de langa mine, din orgoliu, oameni sau lucruri care m-ar fi ajutat? Cum pot sa limitez sau elimin acest lucru? Cum pot face pentru a vedea mai clar lucrurile, mai constient?
- Ce merita cu adevarat atentie si ce este desertaciune in viata mea? Cum pot fi mai ferm fara a deveni inflexibil?
- Daca simt ca God m-a ocrotit pana acum, cum pot intoarce acest favor? (pay it forward :-) )
- Cum pot pastra aceasta ocrotire?
- Oare in ce maniera lucrurile mici/slabe/nesemnificative/nebagate in seama contin mari adevaruri?
miercuri, 16 ianuarie 2008
I have the PUSSY so I make the RULES
Deunazi am vazut acest lucru, scris pe o ceasca de cafea, si ca barbat ce ma aflu, prima reactie pe care am avut-o a fost de intrigare si amuzament. Adica, cine are pussy inseamna ca face regulile? Altfel spus, luarea deciziilor, trasarea strategiilor sau scenariilor de viata isi are alfa si omega, inceputul si sfarsitul in pussy? Nimic nu dispare, totul se transforma... prin pussy? Are God pussy sau avem un pussy god?
Fara nici o indoiala, pussy-ul este o chestiune de interes pentru majoritatea barbatilor. Mintile noastre graviteaza in jurul acestui fenomen al naturii, devenind inspiratie atat pentru genialitati cand si pentru cele mai crase porcarii. Nu e o scuza ci acceptarea unui fapt.
Lasand la o parte elogiul pentru Pussy, ca nu despre asta vreau sa scriu, e interesanta asocierea celor 2 elemente PUSSY si RULES.
(Ca sa mai glumesc nitel, chiar si simpla alipire a celor 2 termeni deschide largi subiecte de cercetare : vorbim de regulile lui Pussy sau Pussy rules! - nu poti spune Pussy rocks!, pietrificarea in acest caz se lasa cu lacrimi.)
Daca spunem ca Pussy este metafora feminitatii iar Rules este rezultatul demersului masculin, putem avea o noua enuntare a feminitatii "Sunt femeie, deci barbata!". Daca va suna putin brambura, chiar asa este - puritatea definitiilor e greu de gasit. Daca nu va suna brambura, foarte bine din nou pentru ca din nou e asa - sunteti bine conectat in realitate.
Good ol' times
Daca elogiem vremurile trecute unde femeia si barbatul aveau fiecare locul si rolul lor in societate, descoperim ca:
- Feminitate insemna emotie, toleranta, senzualitate, intuitie, submisivitate, compromis, grija si sustinerea grupului
- Masculinitatea insemna competitie, logica si rationament, orientare spre rezultate, dominanta, eliminarea adversarilor, individualism etc.
Lucrurile erau asezate pe un calapod. Erau clare. Dar vin anii 60 si 70, revolutia sexuala si emanciparea femeilor iar lucrurile se schimba. Sigur, mult mai putin si pregnant in societatea romaneasca. Inclusiv cultul Elenei Ceausescu era o cvasi-sforaiala, ea ramanea tot un apendice a lui Tovarasului.
Transformarea si emanciparea femeilor din Romania o vedem acum, intr-o piata libera, care ofera access femeilor in lumea afacerilor, o lume inchisa si rezervata cel putin pana acum 50 ani doar barbatilor. Lumea baniilor, a targetelor, a competitiei le este deschisa. Masculinitatea lumii afacerilor vine pe tava cu bune si rele: individualismul, balls-ul in negocieri, incapatanarea, ganditul la rece, impetuozitatea, cultul orgoliului, nevoia de structura si multe altele.
Nivelul 1,2 / Hofstede / Observatii
Cum se acceseaza si transforma un grup inchis? Level 1, te faci frate cu dracul pana treci podul, singura sansa este sa adopti regulile grupului respectiv. Level 2 deja esti in grup, poti incerca, si este mai simplu sau mai greu in functie de abilitati si circumstante, sa schimbi sau alterezi regulile grupului:
- dupa maniera pe care tu o crezi potrivita pe structura ta interna
- daca nu ai adoptat sau infectat deja mult prea bine cu regulile acelui grup
Interesant este si studiul pe modelele culturale ale lui Hofstede in care noi romanii iesim cu un indice de Feminitate (capul plecat sabia nu il taie, hai sa facem sa fie bine pentru toata lumea etc.) insa in declin, iar declinul inseamna cresterea nivelului de Masculinitate.
Cum se prezinta o parte din sexul frumos in business, in Romania la ora actuala? As paria pe level 1 - adoptarea masculinitatii. Iata cateva tendinte, unele dintre ele vin si din capitalismul canibalic pe care inca il digeram:
- cariera trece pe un prim loc exclusivist
- accesul la bani si influenta cresc exponential sentimentul de putere (traditional derivat doar din curtea pe care o facea barbatul) iar puterea transforma/corupe/convinge
- dorinta de acumulare creste in detrimentul dorintei de a impartasi
- scade timpul alocat activitatilor (complet) extraprofesionale
- creste nerabdarea, frenezia cu care e consumat timpul ramas
- creste nivelul de angoasa - derivat din dilema "Cum sunt eu femeie intr-o lume in care mi se cere sa fiu ca un barbat?"
Ajungem la:
- femei care fac demersuri seriose in a-si regasi latura feminina
- femei care nu reusesc sa acceada la functii inalte tocmai din lipsa unor trasaturi "masculine"
- femei care ajung sa desconsidere feminitatea sau ce ii este specific
- femei care traiesc dileme in gasirea echilibrul interior - porniri firesti launtrice vs. presiunea mediului
- etc.
Cam trist nu? Fara discriminari, situatii similare se petrec si in tabara sexului tare. Deseori bataliile de sine se duc intre masculinitatea si feminitatea fiecaruia.
"Our hopes and expectations, black holes and revelations" (Muse)
Brambureala sexuala este in toi. Cine face regulile? Cine poate. Si cine poate? Probabil persoana cea mai versatila, cel/cea care reuseste sa get the most out of everything, iar aici includem si masculinitate/feminitate in relatiile personale sau profesionale. Daca vrei sa faci regulile, trebuie sa ai si DICK si PUSSY. Iar pentru asta e nevoie de level 2 - echilibrul/sinergia potentelor masculine si feminine.
Pentru ambele sexe este mai mult decat acceptarea ambivalentei masculinitate/feminitate pe care o avem cu totii. Este momentului in care depasim macho-ul si bitch-ismele, lasam la o parte discriminarea vreunei emisfere cerebrale si imbratisam deschis intreaga experienta umana pe care o avem la dispozitie.
vineri, 11 ianuarie 2008
The Story of Stuff
miercuri, 9 ianuarie 2008
Efectul Pilat din Pont
“ Eu ti-am spus cum stau lucrurile, tu faci cum poftesti”
“ Crezi ceea ce doresti”
“ Treaba ta”
Daca va suna cunoscut expresii de acest gen, nimic nou sub soare. Este spalarea simbolica pe maini de responsabilitate, un “ecce homo” modern. Pentru persoana care primeste astfel de replici, un lucru este clar de la inceput: interlocutorul este dezinteresat de un acord, joaca tare (la intimidare) sau nu stie cum isi poate exprima ferm insa empatic un punct de vedere. Indiferent de caz, este evidenta lipsa continutului de “inteligenta emotionala” a replicii primite.
Cand dam astfel de replici? Inafara situatiilor in care aceasta abordare, pe care o denumesc sugestiv « efectul Pilat din Pont » este o trasatura majora a abilitatii de comunicare a unei persoane, deseori ea da indicatii asupra faptului ca s-a atins o limita. Aceasta poate fi una de negociere, una de rabdare, una de timp – ii putem spune una de abilitati sau de resurse. Evident se intampla dupa ce am fost implicati, intr-un fel sau altul, in comunicarea respectiva. Cand dam astfel de replici, creeam neintelegere si paradox in mintea interlocutorului nostru, il bagam in nisipuri miscatoare – ne putem astepta la reactii neasteptate ale acestuia.
Indiferent de combinatia motivatii+abilitati+resurse a partenerului de discutie, o buna alternativa este reluarea discutiei din punctul 0 - clarificarea motivatiilor ambilor parteneri de discutie – SAU daca nu a existat un astfel de punct 0, atunci ar fi cazul ca macar acum sa fie luat in discutie.
Pozitionarea efectului Pilat in triunghiul dramatic Karpmann
Triunghiul dramatic defineste 3 pozitionari pe care le putem avea in interactiunile cu semenii nostrii: Agresor, Victima sau Salvator. Desi aparent:
- evitarea responsabilitatii transmite neasumarea, discreditarea sau ignorarea nevoilor celuilalt , ea nu este doar in apanajul Agesorului. La fel poate proceda si un Salvator ajuns la capatul rabdarii (si in acest caz se transforma fie in Agresor, fie in Victima “ma coplesesc cererile / argumentele / neascultarea ta”). Deasemenea, Victima care aplica efectul, devine Agresor trecand la faza in care prin spalarea mainilor, plateste Agresorului politele.
- pozitionarea ca Salvator, nu este nici buna, nici cel mai mic rau dintre cele 3. Salvatorul poate fi prins foarte usor la mijlocul tirului celorlati 2 si isi poate “pune palaria” Victimei sau Agresorului, ajungand sa aplice efectul.
Concluzia e naturala. In majoritatea relatiilor pe care le avem cu semenii nostrii, este de evitat atat Triunghiul Dramatic, cat si efectul Pilat. Altfel spus, aplicarea efectului Pilat din Pont e benefica doar pentru a-l contracara.
Iata cateva alternative de replici, la efectul Pilat, pentru momentele in care noi insine ajungem, in cadrul unor interactiuni la limite:
“ Iata punctul meu de vedere, tu ce parere ai?”
“ E posibil ca punctul meu de vedere X sa nu iti fie pe plac, hai sa vedem ce putem face in privinta asta”
“Oamenii slabi se arata puternici in timp ce oamenii puternici se arata slabi” Sun Tzu