Pa pa Carpe Diem!

Lasand la o parte pedanteria in scris, as putea spune ca sunt satul deja de cate ori aud... "ce fericit as fi fost daca as fi fost prost" sau "Doamne.. de ce nu mai facut mai limitata sa pot sa fiu si eu fericita!".

Bullshit la cub!
Aiureala curata, monser!
Hasta la stupidita, baby!

Unii mai mistici, dau si explicatii biblice: "fericiti cei saraci cu duhul.." . Spun si eu atunci : "Doamne cata orbecaiala!". Aspectul surprinzator este ca nu de putine ori cei care spun aceste lucruri, sunt oameni care se straduie, chiar se straduie mult sa fie fericiti. Sa isi traiasca viata, sa o guste cu lingura mare, insa... hop! nu avem intre degete decat o linguritza, si aia doar din cand in cand. Dau gratis fericire, dar in portii mici sa ajunga la toti. Si nu va inghesuiti ca poate primiti si o lingurita peste nas :-)

Mai zic una dragutza si apoi devin serios. Pentru cine nu a ascultat pana acum, The White Stripes, sa isi procure "Elephant" si sa asculte ultima piesa in care zice asa:

" Why don cha go and love yourself? If I did that Holly, there won't be anything left for anybody else."

Ce este Carpe Diem? Sloganul hedonistului. Ce este hedonismul? Arta placerii, a satisfactiei, a linistii si relaxarii. Trebuie sa fii prost ca sa te bucuri de astea? In nici un caz, ba din contra iti trebuie destul de multa glagorie in cap, rafinament, curiozitate, placere de a explora, flexibilitate, optimism si deschidere la nou. Nu scriu acum pe tema organizationala, insa observati cum orice companie care doreste sa aibe angajati 'misto', cauta aceste lucruri la candidatii care vin la interviuri sau sa le dezvolte la cei care deja sunt acolo. Ii iubim pe hedonisti, sa o recunoastem sincer. Poate cateodata ni se par ireali, neverosimili, dar cand vezi cat de mult se bucura acestia de experienta lor de viata, parca ne vine sa vrem si noi... sau nu? :-)

Ce ne impiedica deseori sa fim hedonisti?

Incep cu primele fraze din articol. Evident, cei care spun astea nu se considera nicidecum prosti sau limitate. E doar o maniera inversata de a-mi lauda complexitatea si polivalenta cerebrala. Interesant este ca in aceasta situatie, in loc sa ma bucur de acest net avantaj (chiar daca e aparent si subiectiv), il flagelez. Si nici macar o placere din asta nu scot :-)
In aceste cazuri, capacitatea devine un obstacol in calea unei eventuale fericiri. Cei care gandesc in frazele respective, sa isi revina rapid. Imaginati-va ca sunteti mai prosti. Gasiti tipologia, modeluldorit printre oamenii din jurul vostru. V-ati bucura sa aveti existenta lor sau de lucrurile de care ei se bucura? Sau e fascinanta povestea unei oarecare Elodii la o oarecare televiziune? Evident nu, pentru ca voi sunteti deja complecsi/complecse si scenariul nu mai functioneaza.

Deci buba nu e complexitatea ci modul de folosire. Deseori, considerandu-ne complecsi, "complexam" si lucrurile din jurul nostru. Le dam noi dimensiuni, analizam si para-analizam, ne cufundam in continutul lor si cautam motive si explicatii la care probabil nici nu au trecut prin capul creatorului lor. Imi aduc aminte din liceu, placerea cu care faceam comentarii la textele literare. Gaseam explicatii, interpretari, arhetipuri, motive insa ma intreb in cate cazuri scriitorul chiar s-a gandit la toate bazaconiile pe care noi le scriam. Lasati lucrurile simple sa fie simple. Nu creati probleme acolo unde ele nu exista. Nu mergeti la consilierul in probleme de cuplu cu problema ca "nu avem o problema in cuplu". Poate e ciudat, pentru ca toti oamenii au probleme, dar daca se intampla sa nu aveti la un moment dat, relaxati-va si bucurati-va de prezent. Daca va trece prin minte ca viitorul ar putea sa va aduca o problema, asteptati intai sa vina acest viitor. Nu puteti rezolva o problema care nu exista!
Si inca o chestie, pe care am mai scris-o intr-un articol, atat timp cat va puneti problema viitoare in minte / o vizualizati si intreaga energie merge pe arsul neuronilor pe tema ei, fiti convinsi ca o invitati sa vina.

In cartea lui Bram Stoker, vampirul nu putea intra in casa decat daca era invitat. Sau vorba englezilor "the devil hides in the details". Daca vreti Carpe Diem!, ganditi Carpe Diem. La urma urmei, e doar e chestiune de consecventa.

Inca un aspect. Pana acum am ajuns doar la NECESAR, mai este SUFICIENT-ul. Adica consistenta in ganduri si actiuni. Fiecare dintre noi ne dorim lucruri, dar deseori ramanem la a dori despre, fara sa ne straduim catusi de putin. S-ar putea spune ca daca ne straduim atunci nu mai suntem hedonisti, pentru ca hedonismul inseamna inclusiv lipsa de efort. Judecata e adevarata daca hedonismul nostru e la jumatate de capacitate, adica nu vedem placerea in drumul / travaliul de a obtine placerea. Asta e consumerism, e pica para malaiata in gura lui Natafleata. Intrebati oamenii de vanzari intr-adevar extradordinari si va vor spune ca adevarata satisfactie nu este in contractul semnat si banii incasati, ci mai degraba in jocul cu clientul, sentimentul de putere pe care il ai convingandu-l. Placerea sahului este in joc, nu in mat.
Jucati-va si investiti in "joc". E fascinant si imbogatitor interior sa descoperi satisfactia pe care o poti culege din a de bucura de drumul (uneori chiar foarte spinos) in a obtine ceea ce iti doresti.

Pun penita in calimara si va doresc:

Hedonism placut, simplu si jucaus!

PS. Nu va spuneti singuri "Pa pa Carpe Diem!" pentru ca nu va asteapta decat sanul sterp al neimplinirii.