Cica romanul e frate cu codrul. Va spun eu ca si unguru' e si daca ma intrebati de unde stiu, raspund si eu "Szeretlek!".
Conform postarii anterioare, dixit/facit am fost ieri la actiunea de ecologizare din padurea Baneasa si, pe langa sansa de a delira cu padurarii despre oportunitatea unui nou ev mediu produs de un guvern becalicist, am observat obiceiurile nationale legate de gunoi.
Tipul de gunoi, gradul de imprastiere, locul depozitarii, integritatea lui fizica spun foarte de multe despre personalitatea fiecaruia. Nu poti fi un adevarat patriot, nu se poate ca "tot ce misca-n tara asta: raul, ramul" sa-ti fie prieten numai tie daca nu iti lasi amprenta proprie si personala asupra lor. Ca deh, la dragoste absoluta si neconditionata din partea naturii, fiecare contribuie cu ce poate mai bine.
Daca contributia ta este una exclusiv organica, nemodificata genetic si fertilizatoare - bravo tie!
Singurul aspect relativ discutabil este faptul ca muschii de la baza copacilor vor creste putin cam aiurea iar cetatenii care inca mai cred ca acesta indica nordul vor fi putin debusolati. Dar macar vor creste vanzarile de busole si natia noastra va incepe sa ia note mai bune la orientare.
Daca contributia ta nu se incadreaza in categoria de mai sus, "personalitatea" gunoiul produs te poate ajuta la descoperirea de sine.
Ai facut un picnic la padure, ai produs gunoi si:
- ai inceput sa il distrugi si sa il imprastii in jur. Nu poti fi mai cool de atat. Chiar nu poti. Ai potential de karateka. Daca Chuck Norris te-ar vedea, te paste un contract gras intr-un film de actiune de duzina. Daca esti rocker si te bestializezi... fratioare, hai la un concert. Vine Maiden, Judas Priest... ce Dracu! Oricum, putin mai mult reasoning n-a omorat pe nimeni. Incearca Magne B6.
- l-ai pus pe jarul de mici. Te bucuri de felul in care arde, focul e misto. Specialistii spun ca dorinta ta de a pune capat mizeriei prin crematie, indica o fuga de responsabilitate. A distruge inseamna, pentru tine, a te elibera. Incearca sa nu confirmi urmatoarea idee "Scopul vietii mele este sa arat ca prin lipsa existentei mele, lumea poate fi mai buna"
- ai gasit o scorbura si ai dosit tot gunoiul acolo. Consideri ca esti o persoana ingenioasa, chibzuita. Daca mergi la interviuri, nu vei avea probleme in a demostra abilitati de organizare, simt al eficientei. Provocarea pe care o vei avea in viata va fi legata de maniera in care iti poti gasi fericirea si implinirea doar cu jumatati de masura. Si de ce vei face cand ceilalti iti vor descoperi impostura.
- ai facut un aranjament tip ikebana din sticle, farfurii etc si l-ai lasat spre deliciul vizual al celor care vor trece pe acolo. Ai un simt artistic dezvoltat. Stii ca deseori arta este apreciata doar post-mortem, nu ti-ai dori totusi ca arta ta sa fie apreciata in aceasta viata? Strange gunoiul, du-l acasa, creeaza si expune-l. Pune in aplicare sfatul arghezian "Din bube, mucegaiuri si noroi / Iscat-am frumuseti si preturi noi"
- l-ai strans intr-o punga si l-ai pus in primul cos de gunoi. Esti o persoana speciala. Te pup!
In final, daca cineva se asteapta ca Guvernul, Presedentia, ADP sa curete padurile are ...tiparul asteptarii: fat-frumos pe cal alb, castigul la loto, admiratia netarmurita a celorlalti, autoritatile pe rol de protector peren etc. Vestea buna este ca tiparul asteptarii poate fi oricand schimbat cu tiparul actiunii.
Bibliografie absolut facultativa (care contine niste dizertatii interesante despre gunoi):
Michel Tournier - Meteorii
duminică, 30 martie 2008
Ecologizare in Padurea Baneasa
Haideti la ecologizare in Padurea Baneasa!
Acţiunea este organizată de EcoAssist, şi continua, în fiecare sâmbătă la sfârşitul lui aprilie. Dacă vreţi să participaţi, trimiteţi un mail la EcoAssist.ecologizari@yahoo.com (sau EcoAssist_ecologizari@yahoo.com), să ştie oamenii câte mănuşi şi saci să aducă.
În fiecare sămbâtă, deci, de la 10:30, în faţă la Grădina zoologică. Luaţi 301 (statii la Romana, Perla, Casa Presei etc) şi coborâţi la staţia Grădina Zoologică. In conditii normale, de la Perla, faceti 30 minute.
miercuri, 5 martie 2008
De ce m-as bucura de cost-cutting ?
Cost-cutting-ul este o realitate normala tot mai prezenta in peisajul business autohton. Se intampla brusc, in puseuri sau pe nesimtite. Dupa ani buni in care lucrurile mergeau de la sine, consumatorul nefiind prea educat sau pretentios, orice echipa manageriala isi gasea justificarea competentei in rezultatele bune derivate din cresterea organica a economie, lucrurile se aseaza incet si dureros in matca lor. Desigur, cost –cutting-ul se poate face in diverse maniere, cu diverse rezultate, de la foarte destepte pana la foarte stupide (de tipul rationalizarii hartiei de toaleta).
Cum nu doresc sa dezvolt tema din punct de vedere academic mai mult decat atat, ci mai degraba sa ma joc cu spiritul critic, ego-ul, logica si anti-logica, bunul si raul simt deopotriva, iata un mic “ghid de supravietuire mentala” pentru perioadele de cost cutting.
Enjoy:
Daca ceea ce se taie reprezinta costuri prea putin justificate, rezulta ca ce nu se taie reprezinta investitii valoroase. Daca nu sunt dat afara, sunt PRECIOUS… yuppi!
Daca sunt dat afara pe motiv de cost cutting atunci… pe mine m-au costat mai mult nervii facuti cu astia, deci ma opresc din aruncatul orzului pe gaste. Cost-cutting-ul real este al meu si e bun!
Daca sunt dati afara colegi de-ai mei, va trebui sa lucrez mai mult… hmm. Dar daca doar eu raman, pana la un anumit punct am posibilitatea sa fac pe mironosita si sa cer mariri, functii etc. Oricum, vor avea de unde sa imi dea.
Daca prin cost-cutting sunt privat de niste lucruri care mi se pareau firesti gen suc, cafea etc. iata o ocazie incredibila de a realiza desertaciunea lumii materiale.Deci mai multa spiritualitate. In plus, toata lumea stie ca ascetii traiesc mult.
Cost-cutting-ul este cel mai bun body shaper. Putem uita de bani aruncati pe diete. Daca nu ne prinde varianta cu spiritualitatea, cel putin nostalgia dupa lucrurile pierdute ne va face sa slabim.
In plus, cafeaua creste tensiunea, cola are chimicale. Nu va fie tarsa daca unii din Top Management vor avea access la aceste lucruri. Daca ei se toxifiaza, vor capota mai repede sub presiunea sarcinilor, supraponderabilitatii etc. , noi vom avea tenul curat si ficatul luna pe cand actionarii ii vor schimba pentru lipsa de rezultate.
Daca simtiti ca va imbolnaviti fara lucrurile taiate, nu va fie teama. Organismului dvs. Reactioneaza firesc la debarasarea de excesele anterioare. E sansa lui de mantuire, nu i-o refuzati.
Daca compania isi doreste cost-cutting, de ce m-as pune eu contra? Dimpotriva, daca head-hunter-ul profita de slabiciunea dumneavoastra fata de mici placeri ale vietii, consilierul in cariera va spune ce te costa sa vii chiar tu cu idei ingenioase in acest sens. Cu siguranta vei fi apreciat ca unul dintre putinii care inteleg si se muleaza pe noua strategie de crestere a profitabilitatii.
Cine se vede victima intr-un astfel de proces, sa sara intr-un picior de bucurie. Nu avem nevoie de prea multa minte ca, in momentul in care vom fi in postura de decident, sa aplicam exact aceleasi metode cu care ne obisnuim acum. Victima agresata devine agresor si, la fel precum ucenicul isi depaseste maestru, e posibil sa duceti zgarcenia, gandirea liniara si cinismul pe noi culmi.
Daca cost-cutting-ul se aplica la elemente de stricta necesitate sanitara sau alimentara, e clar ca aceste cheltuieli reprezinta un element major in finantele firmei. Deci, profitul e radical influentat de aceste lucruri. Inseamna ca nu este la fel de consistent pe cat credeam ca ar putea fi? Nici o problema. Cand ajungi jos de tot, directia de evolutie nu poate fi decat in sus.
Nu fii preocupat de faptul ca postul tau n-ar mai fi sigur. Mai sigur de atat n-ar putea fi niciodata. Companiile sunt preocupate cu adevarat de performanta atunci cand castiga bine. Fara castiguri, nimeni nu investeste in sisteme performante de evaluare a performantei, assessment center-uri etc. Ca sa nu mai vorbim ca, daca se duce vorba in piata despre dificultatile companiei tale, potentialii candidati vor fugi ca potarnicile, deci nu vor avea pe cine sa recruteze in locul tau chiar daca faci o treaba de mantuiala.
Daca esti cumva in echipa de recrutare a unei companii in cost-cutting, la care i s-a mai dus si buhul ca are astfel de dificultati, aparenta neliniste ce te poate cuprinde nu se justifica.Neavand cum sa recrutezi talente, intotdeauna te vei putea justifica plasand propriile nemultumiri ca motiv vis-à-vis de turn-over-ul ridicat sau lipsa de randament a candidatilor pe care ii selectezi. Daca nu te multumesc scuzele de 2 bani, atunci ai in fata o adevarata provocare profesionala: sa recrutezi oameni buni, cu motivatii solide si anduranta. Asta da challenge profesional.
Daca ai aspiratii inalte din punct de vedere moral si principii profesionale sanatoase, poti sa fii sigur ca macar o parte din colegii care nu dau bir cu fugitii la aceste neplaceri sunt oameni de mare caracter, cu un bun simt al umorului fata de greutatile vietii. Toata lumea cauta oameni pe care sa se poata baza la greu.
Daca compania la care lucrez este in cost-cutting, inseamna ca cineva si-a dat seama ca ceva nu merge bine. Asa cum o greseala recunoscuta e pe jumatate iertata, la fel o problema pe care o recunoastem ca o avem, ne plaseaza la jumatatea drumului catre rezolvarea ei.
Daca ma gandesc prea mult la cost-cutting, poate voi innebuni… ia sa ma gandesc eu la alte lucruri mai frumoase. Acusica e 8 Martie, ziua femeii & stuff .. :-)
marți, 4 martie 2008
Omagiu lui Dinescu si Femeii de 8 martie (in ordinea pe care o vreti)
Pe cuvant de onoare, iubesc femeia. Pentru ce este, ce poate fi si pentru ce putem fi noi barbatii, atunci cand God ne-o scoate in cale. Gata cu inima albastra :-)
Iata un articol scris de Mircea Dinescu, mare om mare caracter, cu ocazia lui 8 martie. E genial intregul articol, asa ca il reproduc integral.
Odata, la serviciu, am dat de o colega nervoasa la toaleta. Iesise din cabina, isi netezea fusta si bombanea: "Stii bancu' ala cu Itic?". N-am stiut daca vorbeste cu mine, asa ca am mormait incert, in asa fel incit, la o adica, sa reiasa ca eu de fapt cintam. A continuat si m-a scapat astfel de
propria-mi mutra buimaca: "Cica se ruga Itic toata ziua la Dumnezeu: da, Doamne, sa cistig la loterie! Ajuta-ma, Doamne, sa cistig la loterie, hai, Doamne, zau, de ce nu ma ajuti si pe mine sa cistig la loterie?! La un moment dat, Dumnezeu, agasat de atita vaicareala, se repede la el: ma, Itic, pe cuvint ca te-am auzit si m-am straduit din rasputeri, dar te rog frumos, ajuta-ma si tu putin: joaca la loterie!". Am hahait cu ea un pic, dar asteptam legatura dintre banc si motivul reuniunii noastre private. A continuat: "Asa si eu, draga: tocmai am facut acum un test de sarcina care, normal, mi-a iesit negativ. Am plins ca proasta, cu fundul pe colac, fiindca ma screm de vreo patru ani sa ramin gravida si degeaba! Dupa aia insa, brusc, mi-a bubuit mintea ca de la ciclul trecut n-am mai facut sex, de fapt! Ca eu cu barbata-miu nu ne intilnim decit 8 minute pe zi, dimineata. Si, desi el n-are nevoie decit de patru minute pentru un act sexual, eu tocmai atunci nu pot, fiindca imi fac parul cu drotul, pantofii cu crema si botul cu ruj." Verifica-ti agenda, am putea sa ne vedem azi la 1.45 sa luam lunch-ul si sa facem un copil? Ma uitam la ea cu ceva ce fusese pina de curind admiratie, dar deja nu mai eram sigura: femeie de cariera, obsedata de promovare, leafa, autoritate si performanta. Vorbea jumate-n engleza, jumate-n romana, cum se poarta acum, era toata numai taioare, promousan, targhet, auaernes, marchet, pablic-rileisans, plening, risarci, fidbac. Dama spirt, cu parul prins ca madam Ecaterina Andronescu-Abramburica, era deci colega-cea-fara-de-cusur, carierista care se temea doar de bomba atomica si de barbatii care cred ca femeile sint inferioare. Avea un sot manager, care-si facea al doilea doctorat si chelise prematur din cauza studiului napraznic si ambitiei de a fi sef. Aveau bani, lucrau in multinationale, umblau numai cu nara pe sus, trosnea mindria-n ei. Dar n-aveau copii. Asta lipsea din tabloul perfect. Cind au implinit 30 de ani au facut consiliu de familie, cu parinti si cu socri cu tot, si au decis sa aiba un baiat si o fata, neaparat in ordinea asta. Cind au implinit 34, s-ar fi bucurat sa aiba si-un pechinez, numai ca progamul lor de lucru era deja un pact cu diavolul. Ea se scula la 7 si pleca la 7.42 cu Renault-ul, el se scula la 7.34 si pleca la 8.02, cu Volkswagen-ul. Seara, ea venea la 9.10, comanda pizza, ii lasa si lui o felie rece, se culca, la 10.45 venea si el, minca uscatura. Apoi se strecura in pat linga ea, dar n-o trezea niciodata pentru sex, fiindca el trisa, seara nu facea dus, nu mai avea timp. Facea doar dimineata. Ea vazuse-n filme cum femeile de cariera isi faceau test de sarcina la WC-ul firmei, deoarece acasa nu mai aveau timp. Ceea ce uita ea de fiecare data era ca numai din ovulul ei nu se putea isca nici un fat, mai trebuia si ceva de le el, parca. Dar el avea de invatat ca s-ajunga docent, ea avea de ajuns cea mai sefa si de cistigat bani. Copiii nu apareau, iar cuscrii faceau deja consilii numai intre ei, hotarau ceva, insa rezolutia raminea nerostita, telefonul tinerilor suna degeaba, iar la celulare nu raspundeau, erau in miting. Pe ea, ovulatia o prindea numai in brainstormingul pentru campania de relansare a brandului. Iar el tot nu stia ce e aceea ovulatie, desi pe vremuri, cind erau studenti si obisnuiau sa mai si traiasca, ea ii desenase doua ovare si niste puncte pe care le inghesuiau alte puncte, cu coada.
Femeile s-au opintit citeva secole sa ajunga egale cu barbatii, iar acum nu mai stiu cum sa scape de acest groaznic privilegiu. Muncim ca niste timpite, ii multumim patronului ca ne da sansa extraordinara de a lucra si-n weekend, ca sa ne afirmam si sa ne tinem de deadline. Sefii pleaca de vineri la prinz si-i mai vezi luni dupa-masa, cind se deseapta din mahmureli de cinci stele.
Timp in care ai deosebita onoare de a le tine locul, ca de-aia ai dat atit din coate si-ai facut ulcer de cind maninci numai kebab in chifla, la serviciu, ca sa ajungi femeie de nadejde. Firma te-a rasplatit cu doua dioptrii suplimentare, dar miopia asta e semnul triumfului tau personal.
Noaptea visezi color Acrobat Reader, Outlook si Power Point, cosmarul ti-e impicatit de guguloaie de foldere galbene pe care scrie "urgent", "campanie", "scheme", "rapoarte". In somn, butonul Delete nu merge, nu scapi de patratici si te trezesti tipind. Nu pentru ca te innebunesc folderele, ci pentru ca e deja 7.30 si la 8 trebuie sa fii la firma si-ai dormit strimb si-ti sta bretonul ca o bidinea. Scuza-ma, te las putin pe fir, ca ma cere unul de nevasta... Munca e buna numai cind ti-aduce un franc cinstit in buzunar si, mai ales, iti da si ragazul sa-l cheltuiesti. Sistemul suedez prevede ca trebuie sa ametesti muncind cinci zile pe saptamina si sa ametesti in bar doua zile pe saptamina. Asta e raportul minim rezonabil. Carierismul e plasmuirea bolnava a unor filme imbecile de la Hollywood, care insinueaza ca o femeie poate face orice, daca vrea ea: ajunge imediat director executiv, naste trei pui vii pe care ii hraneste cu lapte praf, sotul o iubeste lesinant, desi o vede cam sase ore pe saptamina (sau poate tocmai de-aia), iar el, desi e neurochirurg sef la Memorial Hospital, nu e stresat deloc, face mincare la copii, spala vase si-o asteapta pe ea cu masina la firma, seara. Pardon, noaptea. Nu se stie cind opereaza el pe creier si mai face si lectii cu aia micii, dar ea, nevasta, are de predat patru rapoarte zilnic, de zbierat la trei brokeri si de convins opt clienti sa investeasca.
Femeile care au vazut-o pe Diane Keaton in "Baby Boom" se lasa drogate de gindul inept al unui perpetuum mobile. Au senzatia ca se poate orice. Ca sotul, copilul, ciobanescul german si siameza asteapta oricit, ei latra la unison cu mindrie ca au o directoare in familie. Cind ambii soti muncesc
deopotriva, ajungi sa le intelegi masochismul, pina la urma. Pericolul dospeste abia cind femeia de cariera are acasa un inginer care scapa la 4.00 de la uzina, apoi vrea mincare cu sos, maiouri cit de cit curate si putin sex. Muncind ca o disperata ca sa nu cumva sa fie promovata alta in locul
ei, la o adica, femeia se inscrie deja la divortul part-time si faciliteaza hirjoana extraconjugala a barbatului constrins de hormoni. Cind constati ca fetita ta ii spune "mama" soacra-tii (care nici nu te-a vrut de nora, fiindca nu pareai gospodina si uite ca stia ea ce stia) si biziie ca pe bona o iubeste cel mai mult de pe lume, e cam tirziu sa-ti dai demisia. Copilul nu intelege ca tu crapi muncind ca sa aiba el garsoniera-n Bucuresti cind termina liceul (daca l-o termina, ca tu n-ai timp sa-i verifici lectiile). Copilul vrea sa stai linga el, calda, pufoasa, atenta, sa simta dragostea ca pe o perna de plus. Dar tu, care-ai raspuns la celular si-n clipa cind te cerea ala de nevasta, si i-ai spus lui "da", acoperind o secunda telefonul cu palma, apoi te-ai scuzat din gene si ai continuat sa
vorbesti cu seful de sectie la telefon, nu prea intelegi cum vine chestia asta cu renuntatul la cariera de dragul familiei. Mircea, fa-te ca traiesti! Apropo, cind ti-ai inchis ultima data telefonul, ca sa vezi un film fara sa te deranjeze nimeni? Nu e cazul, ca pe vremea cind ai vazut tu ultimul film inca nu se inventasera telefoanele cu On si Off, erau numai fixe cu roata si fir cirliontat.
Vasazica: ultimul film vazut a fost un documentar despre bursa din Tokyo, ultima carte citita a fost "Notiuni de introducere in cibernetica", ultima iesire in natura a fost pe ierbuta de la Romexpo, cind ti-a venit delegatia din Danemarca, ultima data cind ai gasit alimentara deschisa in drum spre casa inca se gasea nechezol, la taclale cu prietenele stai numai prin mesaje pe robot si odata i-ai facut uneia o confesiune prin fax, inca ii cumperi copilului haine cu doua masuri mai mici, fiindca atit purta cind te-ai angajat, ultima data cind ai fi vrut sa faci sex aveai ciclu, iar ultima data cind ai facut sex te-ai inhibat, fiindca uitasesi sa-i spui ceva contabilei. Nu i-ai mai spus barbatului din viata ta "te iubesc" de-o vesnicie, nici n-ai avea cum, ar suna ca dracu', ar trebui sa i-o suieri in timp ce-ti tai pielita de la unghii, imediat dupa ce-l ameninti sa nu cumva sa uite sa-ti cumpere tampoane cu aripioare si adeziv, ca-ti vine sigur diseara sau miine. Am chiulit si-am sa chiulesc cu voluptate de la munca, intotdeauna.
Chiuleste si tu, salveaza-ti viata, femeie! Atit cit se poate. Ia bunul simt, in doze homeopatice. Sa stii numai tu. Cele mai frumoase petice de viata le-am capatat fugind de raspundere. Cea mai buna bere pe care am baut-o in viata mea n-a fost la Praga, ca lumea buna, ci in Herastrau, cind
o taiasem de la sedinta de redactie, lasind vorba ca mi s-a spart teava de calorifer si m-au chemat vecinii sa string apa. Mi-a ramas in cap (si mie, ca atitor altora) gafa de la TVR, de la Revolutie, cind habar n-aveau ca intrasera deja in direct, si cineva i-a zis lui Dinescu: "Mircea, fa-te ca lucrezi!". Si Mircea a ascultat. Si a ajuns departe. Pina cind vom pricepe omeneste tilcul acestui indemn vital, vom continua sa ne prefacem ca traim.
Iata un articol scris de Mircea Dinescu, mare om mare caracter, cu ocazia lui 8 martie. E genial intregul articol, asa ca il reproduc integral.
Mircea Dinescu - Femei de cariera
Odata, la serviciu, am dat de o colega nervoasa la toaleta. Iesise din cabina, isi netezea fusta si bombanea: "Stii bancu' ala cu Itic?". N-am stiut daca vorbeste cu mine, asa ca am mormait incert, in asa fel incit, la o adica, sa reiasa ca eu de fapt cintam. A continuat si m-a scapat astfel de
propria-mi mutra buimaca: "Cica se ruga Itic toata ziua la Dumnezeu: da, Doamne, sa cistig la loterie! Ajuta-ma, Doamne, sa cistig la loterie, hai, Doamne, zau, de ce nu ma ajuti si pe mine sa cistig la loterie?! La un moment dat, Dumnezeu, agasat de atita vaicareala, se repede la el: ma, Itic, pe cuvint ca te-am auzit si m-am straduit din rasputeri, dar te rog frumos, ajuta-ma si tu putin: joaca la loterie!". Am hahait cu ea un pic, dar asteptam legatura dintre banc si motivul reuniunii noastre private. A continuat: "Asa si eu, draga: tocmai am facut acum un test de sarcina care, normal, mi-a iesit negativ. Am plins ca proasta, cu fundul pe colac, fiindca ma screm de vreo patru ani sa ramin gravida si degeaba! Dupa aia insa, brusc, mi-a bubuit mintea ca de la ciclul trecut n-am mai facut sex, de fapt! Ca eu cu barbata-miu nu ne intilnim decit 8 minute pe zi, dimineata. Si, desi el n-are nevoie decit de patru minute pentru un act sexual, eu tocmai atunci nu pot, fiindca imi fac parul cu drotul, pantofii cu crema si botul cu ruj." Verifica-ti agenda, am putea sa ne vedem azi la 1.45 sa luam lunch-ul si sa facem un copil? Ma uitam la ea cu ceva ce fusese pina de curind admiratie, dar deja nu mai eram sigura: femeie de cariera, obsedata de promovare, leafa, autoritate si performanta. Vorbea jumate-n engleza, jumate-n romana, cum se poarta acum, era toata numai taioare, promousan, targhet, auaernes, marchet, pablic-rileisans, plening, risarci, fidbac. Dama spirt, cu parul prins ca madam Ecaterina Andronescu-Abramburica, era deci colega-cea-fara-de-cusur, carierista care se temea doar de bomba atomica si de barbatii care cred ca femeile sint inferioare. Avea un sot manager, care-si facea al doilea doctorat si chelise prematur din cauza studiului napraznic si ambitiei de a fi sef. Aveau bani, lucrau in multinationale, umblau numai cu nara pe sus, trosnea mindria-n ei. Dar n-aveau copii. Asta lipsea din tabloul perfect. Cind au implinit 30 de ani au facut consiliu de familie, cu parinti si cu socri cu tot, si au decis sa aiba un baiat si o fata, neaparat in ordinea asta. Cind au implinit 34, s-ar fi bucurat sa aiba si-un pechinez, numai ca progamul lor de lucru era deja un pact cu diavolul. Ea se scula la 7 si pleca la 7.42 cu Renault-ul, el se scula la 7.34 si pleca la 8.02, cu Volkswagen-ul. Seara, ea venea la 9.10, comanda pizza, ii lasa si lui o felie rece, se culca, la 10.45 venea si el, minca uscatura. Apoi se strecura in pat linga ea, dar n-o trezea niciodata pentru sex, fiindca el trisa, seara nu facea dus, nu mai avea timp. Facea doar dimineata. Ea vazuse-n filme cum femeile de cariera isi faceau test de sarcina la WC-ul firmei, deoarece acasa nu mai aveau timp. Ceea ce uita ea de fiecare data era ca numai din ovulul ei nu se putea isca nici un fat, mai trebuia si ceva de le el, parca. Dar el avea de invatat ca s-ajunga docent, ea avea de ajuns cea mai sefa si de cistigat bani. Copiii nu apareau, iar cuscrii faceau deja consilii numai intre ei, hotarau ceva, insa rezolutia raminea nerostita, telefonul tinerilor suna degeaba, iar la celulare nu raspundeau, erau in miting. Pe ea, ovulatia o prindea numai in brainstormingul pentru campania de relansare a brandului. Iar el tot nu stia ce e aceea ovulatie, desi pe vremuri, cind erau studenti si obisnuiau sa mai si traiasca, ea ii desenase doua ovare si niste puncte pe care le inghesuiau alte puncte, cu coada.
Femeile s-au opintit citeva secole sa ajunga egale cu barbatii, iar acum nu mai stiu cum sa scape de acest groaznic privilegiu. Muncim ca niste timpite, ii multumim patronului ca ne da sansa extraordinara de a lucra si-n weekend, ca sa ne afirmam si sa ne tinem de deadline. Sefii pleaca de vineri la prinz si-i mai vezi luni dupa-masa, cind se deseapta din mahmureli de cinci stele.
Timp in care ai deosebita onoare de a le tine locul, ca de-aia ai dat atit din coate si-ai facut ulcer de cind maninci numai kebab in chifla, la serviciu, ca sa ajungi femeie de nadejde. Firma te-a rasplatit cu doua dioptrii suplimentare, dar miopia asta e semnul triumfului tau personal.
Noaptea visezi color Acrobat Reader, Outlook si Power Point, cosmarul ti-e impicatit de guguloaie de foldere galbene pe care scrie "urgent", "campanie", "scheme", "rapoarte". In somn, butonul Delete nu merge, nu scapi de patratici si te trezesti tipind. Nu pentru ca te innebunesc folderele, ci pentru ca e deja 7.30 si la 8 trebuie sa fii la firma si-ai dormit strimb si-ti sta bretonul ca o bidinea. Scuza-ma, te las putin pe fir, ca ma cere unul de nevasta... Munca e buna numai cind ti-aduce un franc cinstit in buzunar si, mai ales, iti da si ragazul sa-l cheltuiesti. Sistemul suedez prevede ca trebuie sa ametesti muncind cinci zile pe saptamina si sa ametesti in bar doua zile pe saptamina. Asta e raportul minim rezonabil. Carierismul e plasmuirea bolnava a unor filme imbecile de la Hollywood, care insinueaza ca o femeie poate face orice, daca vrea ea: ajunge imediat director executiv, naste trei pui vii pe care ii hraneste cu lapte praf, sotul o iubeste lesinant, desi o vede cam sase ore pe saptamina (sau poate tocmai de-aia), iar el, desi e neurochirurg sef la Memorial Hospital, nu e stresat deloc, face mincare la copii, spala vase si-o asteapta pe ea cu masina la firma, seara. Pardon, noaptea. Nu se stie cind opereaza el pe creier si mai face si lectii cu aia micii, dar ea, nevasta, are de predat patru rapoarte zilnic, de zbierat la trei brokeri si de convins opt clienti sa investeasca.
Femeile care au vazut-o pe Diane Keaton in "Baby Boom" se lasa drogate de gindul inept al unui perpetuum mobile. Au senzatia ca se poate orice. Ca sotul, copilul, ciobanescul german si siameza asteapta oricit, ei latra la unison cu mindrie ca au o directoare in familie. Cind ambii soti muncesc
deopotriva, ajungi sa le intelegi masochismul, pina la urma. Pericolul dospeste abia cind femeia de cariera are acasa un inginer care scapa la 4.00 de la uzina, apoi vrea mincare cu sos, maiouri cit de cit curate si putin sex. Muncind ca o disperata ca sa nu cumva sa fie promovata alta in locul
ei, la o adica, femeia se inscrie deja la divortul part-time si faciliteaza hirjoana extraconjugala a barbatului constrins de hormoni. Cind constati ca fetita ta ii spune "mama" soacra-tii (care nici nu te-a vrut de nora, fiindca nu pareai gospodina si uite ca stia ea ce stia) si biziie ca pe bona o iubeste cel mai mult de pe lume, e cam tirziu sa-ti dai demisia. Copilul nu intelege ca tu crapi muncind ca sa aiba el garsoniera-n Bucuresti cind termina liceul (daca l-o termina, ca tu n-ai timp sa-i verifici lectiile). Copilul vrea sa stai linga el, calda, pufoasa, atenta, sa simta dragostea ca pe o perna de plus. Dar tu, care-ai raspuns la celular si-n clipa cind te cerea ala de nevasta, si i-ai spus lui "da", acoperind o secunda telefonul cu palma, apoi te-ai scuzat din gene si ai continuat sa
vorbesti cu seful de sectie la telefon, nu prea intelegi cum vine chestia asta cu renuntatul la cariera de dragul familiei. Mircea, fa-te ca traiesti! Apropo, cind ti-ai inchis ultima data telefonul, ca sa vezi un film fara sa te deranjeze nimeni? Nu e cazul, ca pe vremea cind ai vazut tu ultimul film inca nu se inventasera telefoanele cu On si Off, erau numai fixe cu roata si fir cirliontat.
Vasazica: ultimul film vazut a fost un documentar despre bursa din Tokyo, ultima carte citita a fost "Notiuni de introducere in cibernetica", ultima iesire in natura a fost pe ierbuta de la Romexpo, cind ti-a venit delegatia din Danemarca, ultima data cind ai gasit alimentara deschisa in drum spre casa inca se gasea nechezol, la taclale cu prietenele stai numai prin mesaje pe robot si odata i-ai facut uneia o confesiune prin fax, inca ii cumperi copilului haine cu doua masuri mai mici, fiindca atit purta cind te-ai angajat, ultima data cind ai fi vrut sa faci sex aveai ciclu, iar ultima data cind ai facut sex te-ai inhibat, fiindca uitasesi sa-i spui ceva contabilei. Nu i-ai mai spus barbatului din viata ta "te iubesc" de-o vesnicie, nici n-ai avea cum, ar suna ca dracu', ar trebui sa i-o suieri in timp ce-ti tai pielita de la unghii, imediat dupa ce-l ameninti sa nu cumva sa uite sa-ti cumpere tampoane cu aripioare si adeziv, ca-ti vine sigur diseara sau miine. Am chiulit si-am sa chiulesc cu voluptate de la munca, intotdeauna.
Chiuleste si tu, salveaza-ti viata, femeie! Atit cit se poate. Ia bunul simt, in doze homeopatice. Sa stii numai tu. Cele mai frumoase petice de viata le-am capatat fugind de raspundere. Cea mai buna bere pe care am baut-o in viata mea n-a fost la Praga, ca lumea buna, ci in Herastrau, cind
o taiasem de la sedinta de redactie, lasind vorba ca mi s-a spart teava de calorifer si m-au chemat vecinii sa string apa. Mi-a ramas in cap (si mie, ca atitor altora) gafa de la TVR, de la Revolutie, cind habar n-aveau ca intrasera deja in direct, si cineva i-a zis lui Dinescu: "Mircea, fa-te ca lucrezi!". Si Mircea a ascultat. Si a ajuns departe. Pina cind vom pricepe omeneste tilcul acestui indemn vital, vom continua sa ne prefacem ca traim.
sâmbătă, 1 martie 2008
Rupert Sheldrake si campurile (morfogenetice) mentale
Un experiment cu maimute.
2 insule nepopulate aflate in ocean, separate de orice civilizatie. Cate o familie de maimute, relocata pe fiecare din insule. Omul intervine doar pe una dintre insule, invatand o familie sa decojeasca banane. Relativ simultan, familia de maimute de pe cealalta insula, aflata la cateva zeci de kilometri distanta, decojeste banana in acelasi fel si introduce metoda in comportamentul zilnic.
Sincronicitatea este doar un rezultat.
Iata unul dintre multele experimente care dovedesc existenta campurilor morfogenetice inclusiv in domeniul activitatii mentale. Desi familiile de maimute nu erau inrudite, pentru a avea premisa unei legaturi genetice directe, informatia se transfera. Daca ea este acceptata de suficient de multi subiecti - si avem o masa critica-, pare a deveni o resursa universala in memoria colectiva a speciei.
Subiectul este fascinant, cu atat mai mult cu cat ne gandim la oameni: telepatie, premonitie etc.
Nu cunosc inca multe despre acest subiect, insa iata site-ul lui Sheldrake , cred ca e o lectura foarte interesanta www.sheldrake.org
Interesant este articolul despre campurile mentale:
www.sheldrake.org/Articles&Papers/papers/morphic/morphic_intro.html
si
experimentele online la care se poate participa:
www.sheldrake.org/Onlineexp/portal/
enjoy.
PS. din DEX: morfem = cea mai mica unitate din structura unui cuvant care are semnificatie; morfogeneza = proces de formare a structurilor morfologice ale organismelor
2 insule nepopulate aflate in ocean, separate de orice civilizatie. Cate o familie de maimute, relocata pe fiecare din insule. Omul intervine doar pe una dintre insule, invatand o familie sa decojeasca banane. Relativ simultan, familia de maimute de pe cealalta insula, aflata la cateva zeci de kilometri distanta, decojeste banana in acelasi fel si introduce metoda in comportamentul zilnic.
Sincronicitatea este doar un rezultat.
Iata unul dintre multele experimente care dovedesc existenta campurilor morfogenetice inclusiv in domeniul activitatii mentale. Desi familiile de maimute nu erau inrudite, pentru a avea premisa unei legaturi genetice directe, informatia se transfera. Daca ea este acceptata de suficient de multi subiecti - si avem o masa critica-, pare a deveni o resursa universala in memoria colectiva a speciei.
Subiectul este fascinant, cu atat mai mult cu cat ne gandim la oameni: telepatie, premonitie etc.
Nu cunosc inca multe despre acest subiect, insa iata site-ul lui Sheldrake , cred ca e o lectura foarte interesanta www.sheldrake.org
Interesant este articolul despre campurile mentale:
www.sheldrake.org/Articles&Papers/papers/morphic/morphic_intro.html
si
experimentele online la care se poate participa:
www.sheldrake.org/Onlineexp/portal/
enjoy.
PS. din DEX: morfem = cea mai mica unitate din structura unui cuvant care are semnificatie; morfogeneza = proces de formare a structurilor morfologice ale organismelor
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
