Oaia mica - teatru scurt si mut

Prolog

"Oaia mica vrea sa sara

Gardul pan’la primavara" (Ada Milea)

Scena 1 (prezenta pana la epilog)

Asta este singurul gand al oii mici. Nu o mai intereseaza nici tovarasia celorlalti miei, nici ugerul cald al ma-sii, nici iarba cea verde si primaverateca. Cu ochii larg deschisii, sorbind promisiunea libertatii de celalata parte a tarcului, da din copite, isi exerseaza muschii fragili pentru marea saritura. In mintea ei de oaie, intreg fluxul cerebral s-a blocat in minuscula si mareata idee. Ceilalti miei barfesc, adunati in bisericute, “Fii atent si la zevzeca asta, nu ii mai ajungi la nas in nici un chip”. “La cat de trupesa e, s-ar putea sa devina drob in maxim 2 luni”.

Pe ea n-o intereseaza si vrea sa sara gardul.

Scena 2

Matusa ei, o oaie in etate, sta si cugeta. Asa a fost intotdeauna, matusica sta si cugeta. In mintea ei de oaie in etate, intreg fluxul cerebral s-a blocat in minuscula si mareata idee ca “drob/ne-drob, nu stii niciodata ce te asteapta inafara tzarcului”. “S-a mai zvonit de oi care dupa ce au fugit din tarc, au ajuns bine, respectate - cica toate jivinele sunt la picioarele lor”, dar tot ce vazuse ea, pana atunci, inafara tarcului, era doar ciubarele de lapte, mirosul de oaie fripta (brr!) si pieile atarnand la soare – sadic mod de motivare folosesc oamenii astia!

Dar oaia mica vrea sa sara gardul.

Scena 3

Berbecul turmei, care in tinerete visa sa devina cioban si care in turma se lauda ca oaia mica e fii-sa, are motive de ingrijorare. Pe de o parte, e mandru de oaia mica - cine din turma asta de capete seci, mai are si alte ambitii inafara de pascut? Hehe, os din os regal, nene! De pe alta parte, saritul gardului inseamna adio turma, -1 la supusi, rebeliune, disidenta, liber-schimbism, avangardism, trotzkism, e o gluma inimaginabila… si tot asa se gandea berbecul….

Dar oaia mica vrea, in continuare, sa sara gardul.

Scena 4

Primul june dintre berbeci, cu parul sarmos si botul strasnic in vant, viseaza oi verzi pe pereti. N-a trecut 1 saptamana de cand isi desfata narile, amusinand dara de parfum venusian pe care oaia mica o lasa in urma ei. Dar de cand oaia mica vrea sa…. , isi simte narile intepate de un iz de lemn ud si proaspat iesit din inghetul iernii ce se amesteca promiscuu cu parfumul venusian din urma oii mici.

“Oaia mica ma inseala cu gardul… ptiu! perversa gardului!”

Oaia mica vrea sa sara gardul pan’la primavara.

Epilog si schimbare de cadru

Ciobanul sta. Numara oile, mai sta, le mai numara, iar mai sta, iar le mai numara. “Ce viata de cioban!” se gandeste in mintea lui de cioban.

Si el vrea sa sara gardul.