BODD 4 - Desteapta-te sau detesta-te romane!

Battle Off da Dome ieri seara in Suburbia cu amicul Solo. Foarte kultural si instructiv pentru cine n-a mai vazut asa ceva, mai putin pentru oamenii cu pudori verbale. Deci "Du-te ba"-ul Guerillei este valabil pentru finala BODD care, daca nu insel, va fi pe 7 decembrie.

Mi-au placut:
Kremlin - pentru inspiratie, rimedebine, ingeniozitate mentala
Pascal - pentru umor, ebrietate pozitiva si singurul care a avut curajul sa fie auto-ironic
Genial a fost freestyle-ul produs de cei 2 la final, infratirea moldo-ierbicola la maxim.


Au potential dar au "ars-o" in vulgaritati, la inceput gustate mai apoi huiduite:
Pytt - omul talentat dar cu un sictir care l-a si scos de pe scena
IBU - tot talentat insa prea incrancenat, incrancenat, incrancenat

Deasupra tuturor a fost juriul in special Dox, Rimaru si Stoe Toxxic, care desi la un moment dat, se uitau cu intelegere parinteasca asupra prostiilor debitate, au intervenit sa le reaminteasca copiilor ca scopul nu e sa se besteleasca, injure dibaci sau sa le pulseze inutil vena la tampla. Este miza, e adrenalina dar nu e cazul de transformat scena in latrina.

Remember cine sunt cantaretii de rap..

R.A.C.L.A forever!

Concurs, tzoagla si strut

Concurs
http://www.naturalist.ro
- multumesc frumos juriului

Bicla sau tzoagla
de la http://www.lowriders.ro/

Strutz la gratar
tot de la baietii de la http://www.lowriders.ro/ ; multam fain - super treat!

si cu care ne vedem pe 30 seara la Battle Off Da Dome

The magic word is Rock'n Roll, man!

No comment ... whatsoever

Although it seems unbelievable, this annual massacre takes place in the Feroe Islands that belong to Denmark . Too many people are unaware of this event that is supposedly organised, to mark the maturity of the young men that take part.

A completely barbaric act towards the Calderon dolphin, an intelligent and placid animal that usually comes near men out of curiosity.
Please take this message as an official petition to forbid events like this one.
SHAME ON DENMARK !

Reflectii animalice

"Bai animalule!"
(un mos decrepit)


Din cand in cand e fascinant sa lasam de parte "umanitatea" si teoriile psycho-pop si sa privim aceasta frumoasa creatura, care este omul, dintr-o perspectiva animala. Pe acest criteriu, felul in care ii percepem pe ceilalti poate fi astfel:

Ca prada
Practic, nu exista fiinta pe aceasta planeta pe care omul sa o fi gustat macar. Din acest punct de vedere suntem niste gurmanzi desavarsiti. Din punct de vedere al poftelor, teoria si practica economica spune ca odata ce o nevoie este satisfacuta, apetitul nu scade ci se orienteaza asupra altor categorii de pofte. Mai mult decat atat, atunci cand ne creste leafa, creste si ponderea cheltuita pe altceva decat nevoi de baza. Daca rareori animalele ucid mai mult decat au nevoie, consumul nostru devine deseori mijloc de diferentiere intre indivizi. De exemplu la baieti, o masina puternica/tunata, atrage privirile si... ai mai multe sanse de imperechere. La fete, fondul de ten, tratamentele pielii, push-up-urile, nu fac altceva decat sa semnalizeze valoarea biologica a posesoarei. Finalitatea este tot perpetuarea speciei. Evident, nu in orice conditii... punand "gheara' tot pe un exemplar valoros si diferentiat. O prada, poate?
Ce poti prada / consuma la un om? Banii, nervii, nurii, timpul, tineretea, sanatatea, rabdarea etc. evident aceste lucruri nu se iau (in conditii uzuale) fara largul concurs al prazii. Lipsa acuta ne poate transforma in pradatori.


Simbioti
Echivalent al modernului spirit de echipa, dorinta de a oferi grija si de a primi un echivalent la schimb, ne califica ca potentiali simbioti. Simbiotii ne ajuta sa facem lucruri care altfel ar fi fie imposibile sau fie consumatoare (prea mari) de resurse. Mersul la frizer/coafor este un exemplu de simbioza temporara, in care out-source-am activitati unor indivizi specializati. Incepand cu animalul de companie si terminand cu partenerul de relatie, exista o gama larga de "servicii" pe care suntem pe care le putem tranzactiona. Daca mai includem in ecuatie si aspectele de dominatie/supunere, putem spune ca in asemenea cazuri simbioza nu este echivalenta cu o relatie de parteneriat - egalitate mutual acceptata in drepturi si obligatii. "Serviciile" se tranzactioneaza insa cineva are mai mult sau mai putin dreptul de veto. In situatia in care veto-ul este final sau radical, ca si in cazul domesticirii, el devine doar o forma de prada amanata.
La fel de interesanta este si simbioza care duce in diferite stari de dependenta. Altfel spus, e frumos de la ce plecam, insa care e directia in care mergem?

Competitori
O alta trasatura puternica imprimata in fiecare dintre noi este dorinta de competitie. Ea motiveaza, energizeaza, seduce. Probabil ca singura varianta de competitie profund umana este competitia cu noi insine. Nu intotdeauna e comoda, confortabila sau calduta, insa cu certitudine este printre putinele alternative de dezvoltare personala. Inclusiv in situatii de intreceri sportive, rezultatele celorlalti ar trebuie sa fie doar o cota pe care dorim sa o depasim, altfel ratam din start pozitionarea competitiva de calitate.

Paraziti
Acestia de principiu se culeg cu mare grija, ca sa nu scape, dupa care sunt distrusi fara mila. Lipsa de toleranta, de orice fel, are un magnetism crescut spre catalogarea altora ca si paraziti. De aici si pana la gasirea metodei ingenioase de starpire a "dusmanului", nu e decat o pauza creativa. La cimpanzei, deparazitarea anumitor zone inaccesibile ale corpului este facuta de alti cimpanzei - simbioti temporari. Povestea asta seamana putin cu diversele bisericute/simpatii care se mai creeaza in familii, comunitati sau companii, pentru a indeparta elementele nedorite, oamenii-toxici et.
Tot in materie de paraziti, cineva povestea odata despre "fluke in the head": si anume un parazit care altereaza comportamentul furnicii. Deoarece singurul loc in care parazitul poate procrea este stomacul vacii, furnica investata cu fluke-ul va urca la nesfarsit pe un fir de iarba - parazitul sperand in acest fel ca firul de iarba (cu furnica cu tot) va fi mancat de bovina. Comportament repetitiv, ciclicitate - in final, moartea pasiunii. Natural, nu ? :-)

Pradatori
Bun... aici sunt si multe si putine de spus. Pe cine percepi ca pradator sau cine te percepe in acest fel? :-)

Despre Voluntariat

De ceva vreme ma implic alaturi de EcoAssist in activitati de ecologizare si imi place. Dupa o pauza de niste ani in care m-am concentrat aproape exclusiv pe cariera (nu e nimic de plans, dar nici de ras in asta), ma bucur ca traiesc intens si actual voluntariatul iar sentimentul primelor activitati de acest gen care dateaza de prin '96-'98 (Fundatia World Vision, cele 2 saptamani la Castelul Banffy de la Luncani/Aranyosgerend) a prins un nou contur si suflu.

Cateva idei despre voluntariat

Daca pe vremea Odiosului, voluntariatul era sinonim cu munca patriotica(cules de porumb, maturat curtea scolii) sau mici activitati de intrecere pionereasca ( "fiecare sa vina cu minim 10 kg de maculatura / "5 kg de castane"), a venit timpul sa facem "restitutio in integrum" sensului acestui cuvant. Voluntariat nu este claca pe feuda statului ci o actiune voluntara si individuala in folosul nostru si apoi al comunitatii. E naiv sa crezi ca vei salva lumea, insa e clar ca astfel oferi celorlalti un exemplu viu de implicare si solidaritate sociala. Voluntariatul isi pierde sensul atat timp cat este generat de o presiune fizica sau morala institutionalizata de tipul "voluntariat sau moarte", "esti ecologist sau la stalpul infamiei cu tine". Nu toata lumea poate/vrea/are resurse de a fi voluntar sau activist ecologic/social etc. si este bine ca e asa. Daca voluntarul strange gunoiul lasat prin paduri, este suficient pentru non-voluntar sa se gandeasca sa arunce mizeria picnicului la primul cos (si finalmente sa puna asta in practica).

Este voluntarul un santajist emotional? Cu certitudine da. Pe langa munca efectiva pe care o face in folosul sau si al comunitatii, el lucreaza la coarda sensibila: "nu e frumos sa poluam apele" sau "esti o persoana responsabila daca iti pasa de cei dezavantajati social".

Este voluntarul o persoana cu o atitudine usor atipica? Din nou da. Nu de putine ori mentalitatea romaneasca post-decembrista inseamna:
- consumerism turbat si risipa - generate pana la urma de lipsurile din perioada comunista
- lipsa de respect pentru spatiul public: "nu e al meu, de ce as face eforturi pentru ceva ce nu-mi apartine"
- reactie de sfidare la abordarea agresiva a generatiilor in etate: "asa sunt tinerii din ziua de astazi" deci "las' ca va arat eu babe nebune ce sunteti"
- fatalism mioritic "s-a intamplat", "asa a vrut Dumnezeu", "n-am avut noroc"
- milostenie doar la nivel verbal: "vai saracii din Maramures si Bucovina i-a lovit napasta cu inundatiile" - dar nu dau 1 leu la teledon sau un pachet la punctele de colectare a ajutoarelor
- vina/implicarea/responsabilitatea este intotdeauna a "altora": statul, conducerea, tiganii, bogatii etc.

O parte din principiile la care adera marea majoritate a voluntarilor, sunt urmatoarele:
- e important sa am grija la ce si cat consum, gandindu-ma in ce masura deseurile pe care le produc reintra in circuitul natural fara a produce poluarea si degradarea mediului
- sunt afectat de lipsurile din spatiul public: spatiul verde, aerul curat, privelistea placuta deci merita sa ma implic in a le obtine
- nu ma supar la criticile sau ironiile altora, deseori oamenii bine-intentionati nu reusesc sa-si transmita in mod corespunzator ideile - in aceste situatii merita inteleasa ideea si ignorata forma de exprimare
- bun sau rau, ceea ce se intampla fiecaruia este o consecinta a deciziilor pe care le ia - este las si iresponsabil sa dai vina pe factorii externi
- pot spune ca "imi pasa" atunci cand actionez in directia respectiva - altfel sunt vorbe goale si fariseism (si suntem satui de asa ceva, nu?)

Nu va pare atipic? Atunci aveti stofa de voluntari :-)

Cu drag,
Calin

Vanzare obiecte de arta pentru Ana Alesia

http://green-charity.blogspot.com/

Vezi si www.ana-alesia.ro

Nu sta deoparte, implicate (mai nene :-D) !

Aiuristikon: Chitibus si putintica labartzeala

Sunt suparat. Suparat pe o chestie. Stiti cum e momentul in care sunteti suparati pe ceva si nu vreti sa povestiti despre? Eee, cam asa, cam asa...
Dar chestiunea de a fii suparat pe o chestie devine un fapt public. Pai si normal, daca faci pe suparatul, mai subtil sau nu, lumea vede, te intreaba:
"Sper ca nu e ceva grav?" si raspunzi "Aaa, nu. Cum sa fie grav? Eu sa ma supar la chestii grave? No way Jose!" Mda, ne cam suparam din nimicuri. Voi nu sunteti asa? Eu as fi, cam suficient cat sa ma sui pe Casa Poporului si sa strig in gura mare:
"Lume, Lume. Putintica rabdare in trafic. Asa... scoate si tu frate masina din viteza, sau te-ai suparat si tu? Fratilor, oameni buni si drepti, sunt un suparacios. Da, este adevarat. Si nu unul comun. Nu, nu.. EU ma supar din nimicuri. Da, iubesc nimicurile si sunt un chitibusar declarat! Dixit!"
Multi pot spune "Eh, inca unul, avem destui din astia". Multumesc de apreciere si spun "Pentru putin... pardon, nimic". Dar adevarul este, ca nu ma voi inscrie niciodata in vreun club de chitibusari. Chitibusareala mea este independenta, extraordinara. In afacereza, this is executive kitzibushareallah. Fleacurile sunt viata mea, iar cel putin atat timp cat ele sunt centrul existentei, e clar ca o faci responsabil si profesionist.
Daca apreciati independenta, vedeti in orice persoana independenta (nu vorbesc de Oprescu, evident) un om vajnic, care prin forta bratelor / neuronilor a reusit sa ajunga unde doreste facand ceea ce doreste, iubiti si chitzibusarii independenti. Nu sunt mai prejos oricum decat oamenii cu vederi foarte largi. Iar cei cu vederile cele mai largi sunt labartzatzii independeti. By the way, nici ei nu se inscriu in cluburi - nu i-ati nimerit... hihi

Ok, partea urmatoare este pentru favoritii mei. Oamenii pragmatici, care se intreaba:
"Bun dar ce vrei sa spui cu asta?"
"Daca esti chitibusar inseamna ca te potrivesti cu sarcinile de rutina?"
"Te ajuta in viata sa fii chitibusar si cum mai exact?"
"Care sunt KPI's-urile unui chitibusar?"
"Cum identifici abilitati de chitibusar sau de labartat la cineva?" (vorbitul in intelectualisme nu este un indicator, mare atentie la neatentie!"

Chitibusarul vorbeste des in diminutive, terminand cuvintele cu -ica, -uta, -ita, -el, -sor, -as . E alintos, dragalas.
"Puiut, nu vii sa facem nanica?"
"Hai sa bem un vinisor si apoi sa gustam un mititel"
"Mi s-a facut nitzica somnic, adu si RedBull-asul acela"
ciorbica, maslinica, castravecior, mustarel, patut, caldut, paturica, chivetica, babetica, lingurita, laptoput, promovarica, directoras, echiputa... (pardon)

Labartatul face opusul:
halca, ghiolban, barosan, bogatan, castronoi, coscogeamite, burtoi, banet, masinoi, dorohoi ... si multe nume care se termina in balls without a C: Porumboiu, Gavriloiu, Saftoiu, Mihalcioiu, Calinoiu.

Persoanele echilibrate sunt, potrivit celor mai reputate voci din domeniu, cele care reusesc sa imbine ambele tendinte intr-o maniera armonioasa, pastelata si catifelata. Ma opresc aici si va urez:

Bunatate de norocel!
Sa va dea Doamne-Doamne o caruta de sanatate!
Hai sictiras ca am capoiul cat o banitza.