No comment ... whatsoever

Although it seems unbelievable, this annual massacre takes place in the Feroe Islands that belong to Denmark . Too many people are unaware of this event that is supposedly organised, to mark the maturity of the young men that take part.

A completely barbaric act towards the Calderon dolphin, an intelligent and placid animal that usually comes near men out of curiosity.
Please take this message as an official petition to forbid events like this one.
SHAME ON DENMARK !

Reflectii animalice

"Bai animalule!"
(un mos decrepit)


Din cand in cand e fascinant sa lasam de parte "umanitatea" si teoriile psycho-pop si sa privim aceasta frumoasa creatura, care este omul, dintr-o perspectiva animala. Pe acest criteriu, felul in care ii percepem pe ceilalti poate fi astfel:

Ca prada
Practic, nu exista fiinta pe aceasta planeta pe care omul sa o fi gustat macar. Din acest punct de vedere suntem niste gurmanzi desavarsiti. Din punct de vedere al poftelor, teoria si practica economica spune ca odata ce o nevoie este satisfacuta, apetitul nu scade ci se orienteaza asupra altor categorii de pofte. Mai mult decat atat, atunci cand ne creste leafa, creste si ponderea cheltuita pe altceva decat nevoi de baza. Daca rareori animalele ucid mai mult decat au nevoie, consumul nostru devine deseori mijloc de diferentiere intre indivizi. De exemplu la baieti, o masina puternica/tunata, atrage privirile si... ai mai multe sanse de imperechere. La fete, fondul de ten, tratamentele pielii, push-up-urile, nu fac altceva decat sa semnalizeze valoarea biologica a posesoarei. Finalitatea este tot perpetuarea speciei. Evident, nu in orice conditii... punand "gheara' tot pe un exemplar valoros si diferentiat. O prada, poate?
Ce poti prada / consuma la un om? Banii, nervii, nurii, timpul, tineretea, sanatatea, rabdarea etc. evident aceste lucruri nu se iau (in conditii uzuale) fara largul concurs al prazii. Lipsa acuta ne poate transforma in pradatori.


Simbioti
Echivalent al modernului spirit de echipa, dorinta de a oferi grija si de a primi un echivalent la schimb, ne califica ca potentiali simbioti. Simbiotii ne ajuta sa facem lucruri care altfel ar fi fie imposibile sau fie consumatoare (prea mari) de resurse. Mersul la frizer/coafor este un exemplu de simbioza temporara, in care out-source-am activitati unor indivizi specializati. Incepand cu animalul de companie si terminand cu partenerul de relatie, exista o gama larga de "servicii" pe care suntem pe care le putem tranzactiona. Daca mai includem in ecuatie si aspectele de dominatie/supunere, putem spune ca in asemenea cazuri simbioza nu este echivalenta cu o relatie de parteneriat - egalitate mutual acceptata in drepturi si obligatii. "Serviciile" se tranzactioneaza insa cineva are mai mult sau mai putin dreptul de veto. In situatia in care veto-ul este final sau radical, ca si in cazul domesticirii, el devine doar o forma de prada amanata.
La fel de interesanta este si simbioza care duce in diferite stari de dependenta. Altfel spus, e frumos de la ce plecam, insa care e directia in care mergem?

Competitori
O alta trasatura puternica imprimata in fiecare dintre noi este dorinta de competitie. Ea motiveaza, energizeaza, seduce. Probabil ca singura varianta de competitie profund umana este competitia cu noi insine. Nu intotdeauna e comoda, confortabila sau calduta, insa cu certitudine este printre putinele alternative de dezvoltare personala. Inclusiv in situatii de intreceri sportive, rezultatele celorlalti ar trebuie sa fie doar o cota pe care dorim sa o depasim, altfel ratam din start pozitionarea competitiva de calitate.

Paraziti
Acestia de principiu se culeg cu mare grija, ca sa nu scape, dupa care sunt distrusi fara mila. Lipsa de toleranta, de orice fel, are un magnetism crescut spre catalogarea altora ca si paraziti. De aici si pana la gasirea metodei ingenioase de starpire a "dusmanului", nu e decat o pauza creativa. La cimpanzei, deparazitarea anumitor zone inaccesibile ale corpului este facuta de alti cimpanzei - simbioti temporari. Povestea asta seamana putin cu diversele bisericute/simpatii care se mai creeaza in familii, comunitati sau companii, pentru a indeparta elementele nedorite, oamenii-toxici et.
Tot in materie de paraziti, cineva povestea odata despre "fluke in the head": si anume un parazit care altereaza comportamentul furnicii. Deoarece singurul loc in care parazitul poate procrea este stomacul vacii, furnica investata cu fluke-ul va urca la nesfarsit pe un fir de iarba - parazitul sperand in acest fel ca firul de iarba (cu furnica cu tot) va fi mancat de bovina. Comportament repetitiv, ciclicitate - in final, moartea pasiunii. Natural, nu ? :-)

Pradatori
Bun... aici sunt si multe si putine de spus. Pe cine percepi ca pradator sau cine te percepe in acest fel? :-)

Despre Voluntariat

De ceva vreme ma implic alaturi de EcoAssist in activitati de ecologizare si imi place. Dupa o pauza de niste ani in care m-am concentrat aproape exclusiv pe cariera (nu e nimic de plans, dar nici de ras in asta), ma bucur ca traiesc intens si actual voluntariatul iar sentimentul primelor activitati de acest gen care dateaza de prin '96-'98 (Fundatia World Vision, cele 2 saptamani la Castelul Banffy de la Luncani/Aranyosgerend) a prins un nou contur si suflu.

Cateva idei despre voluntariat

Daca pe vremea Odiosului, voluntariatul era sinonim cu munca patriotica(cules de porumb, maturat curtea scolii) sau mici activitati de intrecere pionereasca ( "fiecare sa vina cu minim 10 kg de maculatura / "5 kg de castane"), a venit timpul sa facem "restitutio in integrum" sensului acestui cuvant. Voluntariat nu este claca pe feuda statului ci o actiune voluntara si individuala in folosul nostru si apoi al comunitatii. E naiv sa crezi ca vei salva lumea, insa e clar ca astfel oferi celorlalti un exemplu viu de implicare si solidaritate sociala. Voluntariatul isi pierde sensul atat timp cat este generat de o presiune fizica sau morala institutionalizata de tipul "voluntariat sau moarte", "esti ecologist sau la stalpul infamiei cu tine". Nu toata lumea poate/vrea/are resurse de a fi voluntar sau activist ecologic/social etc. si este bine ca e asa. Daca voluntarul strange gunoiul lasat prin paduri, este suficient pentru non-voluntar sa se gandeasca sa arunce mizeria picnicului la primul cos (si finalmente sa puna asta in practica).

Este voluntarul un santajist emotional? Cu certitudine da. Pe langa munca efectiva pe care o face in folosul sau si al comunitatii, el lucreaza la coarda sensibila: "nu e frumos sa poluam apele" sau "esti o persoana responsabila daca iti pasa de cei dezavantajati social".

Este voluntarul o persoana cu o atitudine usor atipica? Din nou da. Nu de putine ori mentalitatea romaneasca post-decembrista inseamna:
- consumerism turbat si risipa - generate pana la urma de lipsurile din perioada comunista
- lipsa de respect pentru spatiul public: "nu e al meu, de ce as face eforturi pentru ceva ce nu-mi apartine"
- reactie de sfidare la abordarea agresiva a generatiilor in etate: "asa sunt tinerii din ziua de astazi" deci "las' ca va arat eu babe nebune ce sunteti"
- fatalism mioritic "s-a intamplat", "asa a vrut Dumnezeu", "n-am avut noroc"
- milostenie doar la nivel verbal: "vai saracii din Maramures si Bucovina i-a lovit napasta cu inundatiile" - dar nu dau 1 leu la teledon sau un pachet la punctele de colectare a ajutoarelor
- vina/implicarea/responsabilitatea este intotdeauna a "altora": statul, conducerea, tiganii, bogatii etc.

O parte din principiile la care adera marea majoritate a voluntarilor, sunt urmatoarele:
- e important sa am grija la ce si cat consum, gandindu-ma in ce masura deseurile pe care le produc reintra in circuitul natural fara a produce poluarea si degradarea mediului
- sunt afectat de lipsurile din spatiul public: spatiul verde, aerul curat, privelistea placuta deci merita sa ma implic in a le obtine
- nu ma supar la criticile sau ironiile altora, deseori oamenii bine-intentionati nu reusesc sa-si transmita in mod corespunzator ideile - in aceste situatii merita inteleasa ideea si ignorata forma de exprimare
- bun sau rau, ceea ce se intampla fiecaruia este o consecinta a deciziilor pe care le ia - este las si iresponsabil sa dai vina pe factorii externi
- pot spune ca "imi pasa" atunci cand actionez in directia respectiva - altfel sunt vorbe goale si fariseism (si suntem satui de asa ceva, nu?)

Nu va pare atipic? Atunci aveti stofa de voluntari :-)

Cu drag,
Calin

Vanzare obiecte de arta pentru Ana Alesia

http://green-charity.blogspot.com/

Vezi si www.ana-alesia.ro

Nu sta deoparte, implicate (mai nene :-D) !

Aiuristikon: Chitibus si putintica labartzeala

Sunt suparat. Suparat pe o chestie. Stiti cum e momentul in care sunteti suparati pe ceva si nu vreti sa povestiti despre? Eee, cam asa, cam asa...
Dar chestiunea de a fii suparat pe o chestie devine un fapt public. Pai si normal, daca faci pe suparatul, mai subtil sau nu, lumea vede, te intreaba:
"Sper ca nu e ceva grav?" si raspunzi "Aaa, nu. Cum sa fie grav? Eu sa ma supar la chestii grave? No way Jose!" Mda, ne cam suparam din nimicuri. Voi nu sunteti asa? Eu as fi, cam suficient cat sa ma sui pe Casa Poporului si sa strig in gura mare:
"Lume, Lume. Putintica rabdare in trafic. Asa... scoate si tu frate masina din viteza, sau te-ai suparat si tu? Fratilor, oameni buni si drepti, sunt un suparacios. Da, este adevarat. Si nu unul comun. Nu, nu.. EU ma supar din nimicuri. Da, iubesc nimicurile si sunt un chitibusar declarat! Dixit!"
Multi pot spune "Eh, inca unul, avem destui din astia". Multumesc de apreciere si spun "Pentru putin... pardon, nimic". Dar adevarul este, ca nu ma voi inscrie niciodata in vreun club de chitibusari. Chitibusareala mea este independenta, extraordinara. In afacereza, this is executive kitzibushareallah. Fleacurile sunt viata mea, iar cel putin atat timp cat ele sunt centrul existentei, e clar ca o faci responsabil si profesionist.
Daca apreciati independenta, vedeti in orice persoana independenta (nu vorbesc de Oprescu, evident) un om vajnic, care prin forta bratelor / neuronilor a reusit sa ajunga unde doreste facand ceea ce doreste, iubiti si chitzibusarii independenti. Nu sunt mai prejos oricum decat oamenii cu vederi foarte largi. Iar cei cu vederile cele mai largi sunt labartzatzii independeti. By the way, nici ei nu se inscriu in cluburi - nu i-ati nimerit... hihi

Ok, partea urmatoare este pentru favoritii mei. Oamenii pragmatici, care se intreaba:
"Bun dar ce vrei sa spui cu asta?"
"Daca esti chitibusar inseamna ca te potrivesti cu sarcinile de rutina?"
"Te ajuta in viata sa fii chitibusar si cum mai exact?"
"Care sunt KPI's-urile unui chitibusar?"
"Cum identifici abilitati de chitibusar sau de labartat la cineva?" (vorbitul in intelectualisme nu este un indicator, mare atentie la neatentie!"

Chitibusarul vorbeste des in diminutive, terminand cuvintele cu -ica, -uta, -ita, -el, -sor, -as . E alintos, dragalas.
"Puiut, nu vii sa facem nanica?"
"Hai sa bem un vinisor si apoi sa gustam un mititel"
"Mi s-a facut nitzica somnic, adu si RedBull-asul acela"
ciorbica, maslinica, castravecior, mustarel, patut, caldut, paturica, chivetica, babetica, lingurita, laptoput, promovarica, directoras, echiputa... (pardon)

Labartatul face opusul:
halca, ghiolban, barosan, bogatan, castronoi, coscogeamite, burtoi, banet, masinoi, dorohoi ... si multe nume care se termina in balls without a C: Porumboiu, Gavriloiu, Saftoiu, Mihalcioiu, Calinoiu.

Persoanele echilibrate sunt, potrivit celor mai reputate voci din domeniu, cele care reusesc sa imbine ambele tendinte intr-o maniera armonioasa, pastelata si catifelata. Ma opresc aici si va urez:

Bunatate de norocel!
Sa va dea Doamne-Doamne o caruta de sanatate!
Hai sictiras ca am capoiul cat o banitza.

Ana Alesia

From: Florian Simonca <florian1_22@yahoo.com>
Subject: doar 2min va rog
To: florian1_22@yahoo.com

Va rapesc doar 2min pentru a va ruga sa cititi povestea nepotelei mele.

Este o fetita frumoasa, a carei venire pe lume a fost asteptata cu mare bucurie. Linistea si fericirea ce ar trebui sa domneasca intr-o astfel de familie iubitoare sunt insa pe nedrept umbrite: Alesia este grav bolnava si are nevoie de tot sprijinul si de gandurile noastre optimiste.

Numele ei este Anghel Ana Alesia ( http://aaa-alesia.blogspot.com/ ) si are doar 1 an si 9 luni.

La varsta de numai 4 luni a fost diagnosticata cu SMA1 - Amiotrofie Spinala de tipul 1, cea mai grava forma a bolii ( http://psilvia.go.ro/Amiotrofie%20spinala.htm ).

Nu cu mult timp in urma a suferit un stop cardio-respirator si de atunci nu mai poate respira singura, ci numai cu ajutorul unui ventilator pulmonar.

In urma cu o saptamana a suferit si doua operatii (traheotomie si gastrotomie), fiind internata de mai bine de o luna de zile in spital, la terapie intensiva.

In afara de ventilator, mai are nevoie de o sursa de oxigen, de un aspirator pentru aspirarea secretiilor si de CoughAssistant care ajuta la drenarea si eliminarea secretiilor din plamani. Va trimit si un filmulet care este postat pe pagina Web a Dr.Kathryn Swoboda (doctorita foarte activa si cunoscuta in comunitatea SMA - medicala si a pacientilor), in care puteti vedea care este rolul unor astfel de aparate si in ce mod ii vor fi ele utile:

http://medicine.utah.edu/neurology/research/swoboda/videos/SMA_Respiratory.htm

Aceste aparate trebuiesc importate din SUA si costa foarte mult, iar familia nu poate ajuta, in totalitate, pentru cumpararea acestora.

Apelez la bunatatea voastra pentru ca Alesia sa-si poata continua viata alaturi de parintii ei, de noi toti si, totodata, pentru a avea puterea de a astepta o minune in cazul acestei boli.

Daca doriti sa contribuiti la strangerea unor fonduri pentru cumpararea acestor aparate, care sa o poata mentine in viata, puteti face o donatie la:

Cont RON: RO22RZBR0000060009884200

Contul este deschis pe numele mamei ei: Ana M. Anghel

Raiffeisen Bank SA AG. Lujerului

Va multumesc!

Doamne ajuta!

Diatribe: Cum sa fi dat afara

Cineva spunea odata "voi, trainerii, sunteti asa... cam pe invers" si, dintr-o anumita perspectiva, avea mare dreptate. Pana la urma, doar gandind "invers" avem o sansa de observa cu alti ochi 'normalitatea'. Consequently, daca consultanta de net pe parte de cariera incepe cu sfaturi de cautare de job-uri, do's/don'ts la interviuri si se termina in cosuri cu gunoi www.desprefirme.com , iata o lista cu recomandari ready-to-use despre cum sa fi dat(a) afara. In cazul in care nu reusesc aceste lucruri din prima, exista o sansa bunicica de a-ti face o reputatie de pomina (iar studiile spun ca romanii se dau in vant dupa reputatie, nimic nou nu?)

1. Romantisme ierarhice
Dragostea e mare si frumoasa, iar nimic din acesta lume nu se poate pune de-a curmezisul ei. Nu vorbesc de flirturi si amoruri cu colegi de birou sau din alte departamente. Un target cool sunt sefii. Cu cat mai mare cu atat mai bine. De la discutie nevinovata la cafea, se poate ajunge la orizontala. Daca gestiunea contextului colateral orizontalei (reprosuri, acuze, fiertul in suc propriu, indiferente, dominari) este facuta cu maiestrie, se poate ajunge la cautarea unui nou job. Si de obicei, persoana care isi va cauta noi oportunitati personale nu este seful.
2. "Tuning"-ul informatiilor din CV si la interviu
Iata alt joc interesant de putere bazat pe strategii de control vs. evitare. Daca
intervievatorul evita sa spuna lucrurile mai putin placute din organizatia sa si isi exercita controlul in a descoase candidatul, candidatul va incerca sa controleze jocul prin masluirea CV-ului (si a discursului despre abilitati) evitand aspectele pe care le considera mai putin favorabile. Finalmente, ambii isi pot strange mainile si semna contracte, plecand la drum cu asteptari false unul in privinta celuilalt. Angajatorul isi va da seama de lipsa de abilitati, iar angajatul fost-candidat de realitatea "cruda". Din nou, cineva isi va cauta un nou job.
3. Transparenta excesiva a cautarii unui nou job
Una din tacticile de a forta mana cuiva este de a-i face cunoscute planurile tale in privinta sa. Cu cat planurile sunt mai sumbre iar actiunile sunt vadit corelate cu acestea, sansele de scandal sunt mai mari. Astfel, trimiterea cv-ului de pe calculatorul de serviciu, vizitarea excesiva a site-urilor de job-uri si a firmelor de plasament de forta de munca, interviuri telefonice si discutii pe teme apropriate intra in aceasta categorie. Indiscretia crasa in cautarea unui job poate fi o forma de naivitate sau premeditare.
4. Barfa cea de toate zilele
Inafara de rolul de lubrifiant social, in functie si de "politica de comunicare interna" a firmei, barfa poate fi conflictogena. Cu atat mai mult cu cat se indeplinesc urmatoarele conditii de baza: stirea (continutul barfei) indiferent daca e falsa sau adevarata spune despre lucruri care ustura, este adresata persoanelor din apropierea "simpatica" a barfitului, este adresata in susul piramidei ierarhice, virulenta si constanta. Coerenta barfei e mai mult sau mai putin importanta, gradul de picanterie face diferenta.
5. Cine fura azi un bou, maine se uita cu jind la cireada
E clasica chestia cu insusitul pixurilor, trasul cursurilor la xerox, plecatul acasa cu sticle de apa, rezolvatul problemelor personale cu resursele companiei. Adevarul trebuie privit in fata... astea sunt gainarii. Luatul bazelor de date, a documentelor confidentiale, privitul in calculatorul sefului sau a colegilor, intrarea pe parolele altora in aplicatii, trasul in tzeapa a firmei pentru interese personale sau ale cercului de prieteni sunt intr-adevar actiuni demne de un viitor Capone, Gotti etc. Aici, bonusul oportunitatilor de cariera viitoare include si institutii de invatamant superior precum Universitatea de la Gherla, Academia de Stiinte Jilava sau Colegiul Superior Poarta Alba.
6. Fuga de raspundere... prin porumb
Scriam mai demult despre principiul "la placinte inainte, la razboi inapoi" in privinta asumarii succeselor si neasumarii esecurilor. Cine "uita" in situatiile de succes sa mentioneze si pe cei care au contribuit la asta sau detasandu-se complet de orice esec dand vina pe ceilalti, face pasi importanti in directia unor noi oportunitati de cariera. Alte beneficii ar fi: recunostiinta vesnica a celorlalti, alienarea oricarei idei de principii si valori (spirit de echipa, responsabilitate, gandire constructiva etc.) in business, contributia personala la dezvoltarea unui mediu de afaceri canibalic. Una dintre scuzele care se pot folosi pentru a justifica acest comportament (e adevarat, nu merge la toata lumea) este "ce vrei..? asa e in viata, care pe care."
Tot in aceasta categorie intra aplicatiile practice in corporatie a proverbului "Tara arde, baba se piaptana".
7. Bun ii vinul ghiurghiului... hic!
Nimic nu se compara cu sentimentul inaltator de a venit bine trosnit la munca. Inconjurat de aburi roz, executand miscari de breakdance, impartasind vorbe de duh si dileme existentiale, se poate creea un momentum memorabil si unic. Daca nu va fi unic, atunci esti acolo unde trebuie. Vorba unui fost coleg de serviciu "Job-ul nu e carciuma ca sa stai toata ziua acolo"
8. Surfing the net
Aici as dori sa adaug ca un efect maxim se poate obtine prin accesarea paginilor cu continut pentru adulti, eventual de pe calculatoarele colegilor. Nu e de neglijat si inscrierea celorlalti, eventual targetat in functie de "nevoi", in liste de distributie de mailuri cu content de tipul implanturi, mareste-ti capacitatea, filme cu fetite si oftaturi reale.

More to come...


Disclaimer: acesta este un pamflet/diatribă/paschinadă/polojenie.