miercuri, 9 noiembrie 2011

Batalia pentru Rosia Montana – Episodul Facebook

Ce are de castigat RMGC-ul prin desfasurarea de forte pe Facebook? O cale de intoxicare (si) a generatiei pasionata de reteaua sociala, o alternativa de a aduce trafic (sic) pe site-urile afiliate lor, perpetuarea impresiei (e doar o impresie) ca proiectul lor ORICUM se face?

Ei bine, probabil toate si nu numai. Vreau sa afirm ceva inca de la inceput. Romania nu mai e chiar tara lui Papura-Voda iar societatea civila se trezeste. De fapt, rezistenta fata de proiectul cianoid a generat cea mai mare emulatie la societatii civile de la revolutie incoace. Cine cedeaza primul, acela pierde.

Dar sa vedem, prima data, prezenta oficiala a pe Facebook a ‘Proiectului Rosia Montana’. Dupa neverosimila ‘Da like la Proiectul RM’ (de unde atata cumintenie?), a urmat ‘Sustine-o pe Coco (si implicit pe noi’). Eu zic sa nu profitam de minori si sa nu dam satisfactie majorilor pentru care contul bancar tine loc de coloana si printzipuri. Sau pur si simplu sunt jalnici la fundraising. Ultima gaselnita joculet (tot pe FB) Orasul Minier – Intra in joc si afla cum poti sa dezvolti o comunitate miniera prospera. Actiune: Hide this Ad – Reason: Offensive. Pai asta e investitie? Va rog domnilor, macar o varianta moderna de Pocahontas care isi da seama ca padurile si muntii in care a crescut n-au o valoare mai mare decat niste ghiuluri si contribuie activ, profitabil si tenace la transformatul lor in praf si pulbere. Ar fi mai inspirational si relevant, nu?

Prezenta neoficiala, minerii prosperi de net subterran: Postacii RMGC. Creati initial prin subsoluri de Kisselef si redescoperiti ulterior ca amploaiati goldisti, acestia sunt de 2 categorii: unii coninteresati, altii pur si simplu naivi. Sa ne intelegem, nu exista sustinatori virulenti ai proiectului care sa nu fie cointeresati si nici ‘cetateni ingrijorati’ naivi care sa stea cu orele pe net, vanand articolele contra RMGC, fiind locate prin tari precum si ascuzandu-si cu sarguinta IP-urile. Partea grozava este ca nu exista postaci creativi. Poate singurul department creativ din RMGC este PR-ul, restul sunt capabili doar sa dea copy/paste la script-urile primite si sa repete la nesfasit aceleasi minciunele: gogoasa mineritului responsabil, nasul lung al locurilor de munca si al ‘bunastarii’, ecologizarea zonei etc. Daca la filmele americane, poti sa intrevezi fara mari dificultati deznodamantul, in cazul lor mergi la sigur cu ceea ce vor posta. Pacat ca nimeni nu ma plateste pentru asta, demult mi-as fi facut vacanta dorita in Noua Zeelanda (sic). Ma intreb cum este evaluata performanta lor, inafara de numarul de postari in care se mimeaza ‘cetateanul ingrijorat’. Ar trebui sa fie si mica creativitate la nivel de fraza – cu conditia nemodificarii sensului ei.

Indiferent de forma, prezenta goldistilor pe Facebook este asemeni unei gripe care recidiveaza. Este deopotriva enervanta, obositoare si lipsita de haz. Mesajele lor sunt gogosi, iar cei care decid sa isi vanda constiinta (de la artisti si sportivi pana la oameni politici) isi restrang existenta la stratul de glazura atragatoare pusa din belsug peste o mizerie bine coapta. Stiu ca ei vor continua sa incerca sa te convinga si ca vor fi insistenti. Tu cum te feresti de minciuni?
In fond, cine cedeaza primul, acela pierde.

(Articol aparut in Revista El Comandante, nr.2/2011)