luni, 17 decembrie 2007

Coincidenta, compatibilitate si putina magie

Lui Alain pentru deschiderea apetitului si Alinei pentru inspiratie

Coincidenta, ce d-zeu! (vorba unui taximetrist)

Dictionarele definesc termenul ca "alinierea notabila a 2 evenimente fara a avea o legatura cauzala". Termenul este latinesc si e compunerea lui CO (in, cu, impreuna) si INCIDERE (a se intampla). Daca caut nod in papura pot spune ca cele 2 definitii nu 'coincid' 100% - definitia moderna precizeaza lipsa legaturii cauzale, pe cand lucrurile care se intampla 'impreuna' invita la o reflectie serioasa asupra unei cauzalitati comune, poate ascunsa insa posibil-existenta.
Citeam pe Wikipedia ca s-a gasit pana si un Indice de Coincidenta, care deseori este uimitor - de exemplu la un grup de 22 de persoane, sansa sa existe 2 persoane care au aceeasi zi de nastere este de 50%.

Nu sunt specialist insa am senzatia ca daca faci, cu simtul raspunderii, cateva calcule matematice, nu ajungi la acest procent incredibil. Deci, ar trebui sa fie mai mult decat matematica elementara si probabil, explicatia se gaseste in cauzalitati derivate din maniera de formare a grupului (cei care se atrag, se aduna etc.)

Cercetarile in psihologie vorbesc deseori despre Sincronicitate - situatia in care 2 evenimente nelegate cauzal insa legate conceptual, se intampla intr-o maniera care da un sens. Sincronicitatea isi gaseste explicatia in principii/idei/tipare de gandire similare ajungand pana la chestiuni de subconstient colectiv. De exemplu: 2 persoane care se cunosc au in aceeasi zi, in jurul pranzului, 2 evenimente negative - amandoua cu un risc fata de integritatea fizica.

Negand ideea unui soarte care ne da coincidente sau sincronicitati pentru a-si demonstra dominanta asupra noastra, pentru ca putem interpreta si in acest mod, putem gasi putine explicatii si multe intrebari interesante.

Coincidenta si compatibilitate

Nu de putine ori, oamenii evalueaza oportunitatea unei legaturi, afaceri sau posesii, prin incidenta unor semnale : "N-a fost sa fie", "E semn bun/rau", "Asa se intampla". Nu de putine ori aceste semnale reprezinta coincidente sau sincronicitati. Pentru indragostiti, faptul ca la un moment dat gandesc/spun/actioneaza identic reprezinta un semnal de compatibilitate. Desigur, in functie de intrepretarea pozitiva sau negativa a propriei actiuni, sunt mai mult sau mai putin dornici de a continua interactiunea dintre ei: e cumplit ca persoana de langa tine sa aibe aceleasi frici sau gargauni ca si tine, dar pe de alta parte e extraordinar sa ai langa tine pe cineva care te poate intelege foarte bine, nu? :-)

Deasemenea, cred ca sunt important de luat in calcul si sentimentele.

Vorbesc in cursurile mele de oglindire, ca tehnica folosita in comunicare pentru a ne influenta interlocutorul in acceptarea propunerilor noastre. Oglindirea se intampla natural in cuplurile de indragostiti, oamenii isi copiaza unul altuia gesturi, bioritm, interpretari ale evenimentelor, preferinte culinare etc. Sigur, dintr-un punct de vedere extern aceste similaritati sau sincronicitati pot parea ingrijoratoare insa, in adevar nu este, cel putin atat timp cat exista o libera consimtire (as spune inconstienta).

Deseori, cand sentimentele sunt puternice, coincidentele nu intarzie sa apara, iar compatibilitatea bate la usa fie ca vrei sa o accepti sau nu. Lasand intelectualismele la o parte, magia dintr-o relatie atunci apare, cand coincidentele confirma deoarece tu crezi si simti. Magic este si momentul in care aceasta credinta si simtire, asa pricajite cum sunt - deoarece deseori ne simtim confortabili fiind ultra-rationali si competitivi -, prind forma si consistenta, de exemplu: un sarut care vindeca o iritatie, o mangaiere care face sa dispara durerea.

Outro

Inchei amintindu-mi de un postulat din fizica cuantica: "forma precede materia". Poate ca tocmai lucrurile in care crezi si pe care le simti in mintea si sufletul tau, vor crea forma in care materia se va aseza atunci cand coincidenta o va cere. :-)

joi, 6 decembrie 2007

Lectiile lui Steve Jobs


Unul dintre cele mai inspirate si revelatoare discursuri ale tuturor timpurilor: scurt, simplu si profund. Sunt 3 lectii deosebite care imi permit sa le picantez cu intrebari, numai bune de pus noua insine :-)

Unind punctele:

- Care sunt lucrurile, din viata mea, aparent vitale care, de fapt, nu sunt importante si la care as putea renunta?
- Care sunt lucrurile, din viata mea, carora nu le dau atentia cuvenita si care, in esenta, sunt cele mai importante?
- Care sunt lucrurile importante pentru mine in prezent si cata atentia le-am dat in trecut? Ce lectie de viata imi ofera ele acum?
- Care sunt lucrurile in care cred cu adevarat? Cat de mult lupt pentru 'credinta' mea chiar si atunci cand imi este pusa la incercare?

Iubire si pierdere:

- Ce fac atunci cand pierd sau am un esec? Dar atunci cand sunt respins insa sunt in continuare indragostit?
- Povara succesului sau seninatatea unui nou inceput.... altfel spus cum reuseste incertitudinea sa imi de-a aripi?
- Cum se transpune succesul sau insuccesul pe care il am la un moment dat in viata personala, in viata profesionala (si viceversa)?
- Gandindu-ma la lucrurile pe care le fac cu maxima placere la serviciu, ce pot invata si aplica din ele in aspectul personal al vietii? Cum imi capitalizez exemplele de reusita?
- Ce inseamna o relatie 'buna'? Un inceput bun sau o imbunatatire continua a inceputului pe parcursul trecerii timpului?

Moarte:

- Imi traiesc viata asteptandu-mi moartea sau gandindu-ma ca voi fi nemuritor?
- Cum imi schimba aceste ganduri felul de a-mi trai viata?
- Daca accept ca timpul meu este limitat, ce fac ca sa-mi traiesc plenar existenta? Ce ma impiedica in acest moment sa-mi traiesc viata asa in felul in care ar avea sens pentru mine?
- Ce imi spune inima si intuitia atunci cand mintea mea rationala nu mai ofera solutii viabile? Cat de mult le ascult in prezent?


STAY HUNGRY, STAY FOOLISH!

sâmbătă, 1 decembrie 2007

Pa pa Carpe Diem!

Lasand la o parte pedanteria in scris, as putea spune ca sunt satul deja de cate ori aud... "ce fericit as fi fost daca as fi fost prost" sau "Doamne.. de ce nu mai facut mai limitata sa pot sa fiu si eu fericita!".

Bullshit la cub!
Aiureala curata, monser!
Hasta la stupidita, baby!

Unii mai mistici, dau si explicatii biblice: "fericiti cei saraci cu duhul.." . Spun si eu atunci : "Doamne cata orbecaiala!". Aspectul surprinzator este ca nu de putine ori cei care spun aceste lucruri, sunt oameni care se straduie, chiar se straduie mult sa fie fericiti. Sa isi traiasca viata, sa o guste cu lingura mare, insa... hop! nu avem intre degete decat o linguritza, si aia doar din cand in cand. Dau gratis fericire, dar in portii mici sa ajunga la toti. Si nu va inghesuiti ca poate primiti si o lingurita peste nas :-)

Mai zic una dragutza si apoi devin serios. Pentru cine nu a ascultat pana acum, The White Stripes, sa isi procure "Elephant" si sa asculte ultima piesa in care zice asa:

" Why don cha go and love yourself? If I did that Holly, there won't be anything left for anybody else."

Ce este Carpe Diem? Sloganul hedonistului. Ce este hedonismul? Arta placerii, a satisfactiei, a linistii si relaxarii. Trebuie sa fii prost ca sa te bucuri de astea? In nici un caz, ba din contra iti trebuie destul de multa glagorie in cap, rafinament, curiozitate, placere de a explora, flexibilitate, optimism si deschidere la nou. Nu scriu acum pe tema organizationala, insa observati cum orice companie care doreste sa aibe angajati 'misto', cauta aceste lucruri la candidatii care vin la interviuri sau sa le dezvolte la cei care deja sunt acolo. Ii iubim pe hedonisti, sa o recunoastem sincer. Poate cateodata ni se par ireali, neverosimili, dar cand vezi cat de mult se bucura acestia de experienta lor de viata, parca ne vine sa vrem si noi... sau nu? :-)

Ce ne impiedica deseori sa fim hedonisti?

Incep cu primele fraze din articol. Evident, cei care spun astea nu se considera nicidecum prosti sau limitate. E doar o maniera inversata de a-mi lauda complexitatea si polivalenta cerebrala. Interesant este ca in aceasta situatie, in loc sa ma bucur de acest net avantaj (chiar daca e aparent si subiectiv), il flagelez. Si nici macar o placere din asta nu scot :-)
In aceste cazuri, capacitatea devine un obstacol in calea unei eventuale fericiri. Cei care gandesc in frazele respective, sa isi revina rapid. Imaginati-va ca sunteti mai prosti. Gasiti tipologia, modeluldorit printre oamenii din jurul vostru. V-ati bucura sa aveti existenta lor sau de lucrurile de care ei se bucura? Sau e fascinanta povestea unei oarecare Elodii la o oarecare televiziune? Evident nu, pentru ca voi sunteti deja complecsi/complecse si scenariul nu mai functioneaza.

Deci buba nu e complexitatea ci modul de folosire. Deseori, considerandu-ne complecsi, "complexam" si lucrurile din jurul nostru. Le dam noi dimensiuni, analizam si para-analizam, ne cufundam in continutul lor si cautam motive si explicatii la care probabil nici nu au trecut prin capul creatorului lor. Imi aduc aminte din liceu, placerea cu care faceam comentarii la textele literare. Gaseam explicatii, interpretari, arhetipuri, motive insa ma intreb in cate cazuri scriitorul chiar s-a gandit la toate bazaconiile pe care noi le scriam. Lasati lucrurile simple sa fie simple. Nu creati probleme acolo unde ele nu exista. Nu mergeti la consilierul in probleme de cuplu cu problema ca "nu avem o problema in cuplu". Poate e ciudat, pentru ca toti oamenii au probleme, dar daca se intampla sa nu aveti la un moment dat, relaxati-va si bucurati-va de prezent. Daca va trece prin minte ca viitorul ar putea sa va aduca o problema, asteptati intai sa vina acest viitor. Nu puteti rezolva o problema care nu exista!
Si inca o chestie, pe care am mai scris-o intr-un articol, atat timp cat va puneti problema viitoare in minte / o vizualizati si intreaga energie merge pe arsul neuronilor pe tema ei, fiti convinsi ca o invitati sa vina.

In cartea lui Bram Stoker, vampirul nu putea intra in casa decat daca era invitat. Sau vorba englezilor "the devil hides in the details". Daca vreti Carpe Diem!, ganditi Carpe Diem. La urma urmei, e doar e chestiune de consecventa.

Inca un aspect. Pana acum am ajuns doar la NECESAR, mai este SUFICIENT-ul. Adica consistenta in ganduri si actiuni. Fiecare dintre noi ne dorim lucruri, dar deseori ramanem la a dori despre, fara sa ne straduim catusi de putin. S-ar putea spune ca daca ne straduim atunci nu mai suntem hedonisti, pentru ca hedonismul inseamna inclusiv lipsa de efort. Judecata e adevarata daca hedonismul nostru e la jumatate de capacitate, adica nu vedem placerea in drumul / travaliul de a obtine placerea. Asta e consumerism, e pica para malaiata in gura lui Natafleata. Intrebati oamenii de vanzari intr-adevar extradordinari si va vor spune ca adevarata satisfactie nu este in contractul semnat si banii incasati, ci mai degraba in jocul cu clientul, sentimentul de putere pe care il ai convingandu-l. Placerea sahului este in joc, nu in mat.
Jucati-va si investiti in "joc". E fascinant si imbogatitor interior sa descoperi satisfactia pe care o poti culege din a de bucura de drumul (uneori chiar foarte spinos) in a obtine ceea ce iti doresti.

Pun penita in calimara si va doresc:

Hedonism placut, simplu si jucaus!

PS. Nu va spuneti singuri "Pa pa Carpe Diem!" pentru ca nu va asteapta decat sanul sterp al neimplinirii.